Midibuzele Cobra, îndrăgite și respectate de titulari

La începutul anilor 2000, am achiziționat două loturi de midibuze Guleryuz Cobra GD 160, menite să susțină activitatea transportului local.

“O combinație reușită între cei de la MAN și proiectanții turci”, s-a spus atunci și pe bună dreptate: Cobrele au fost îndrăgite de către conducătorii lor chiar de la debut iar astăzi, sentimentul acela de respect și totodată de apreciere continuă să se păstreze... VOE arată excepțional și are sistemul de iluminare aferent ușilor de acces funcțional pe bază de LED-uri pe când UXA și VOD au primit sisteme de iluminare suplementare în zona treptelor. UEE și-a schimbat banchetele din salon cu unele mult mai confortabile, preluate de la DAB-uri și, mai recent, UMN a primit un ciocan de spargere pentru geamuri – în caz de incendiu – și curele de susținere noi, preluate de la un mijloc de transport donor…

 

 

Transportul nostru local, analizat de-un bun prieten englez

Uneori poate devin subiectiv în privinţa modului în care-mi prezint pasiunea şi implicit materialele privitoare la mijloacele de transport ale urbei noastre; în cele ce urmează, „dau cuvântul” unui „observator venit de pe alte meleaguri”, mai civilizate, mereu în pas cu cele mai recente rezultate oferite de marea expansiune tehnico-industrială. E diferenţă majoră între Marea Britanie şi România... diferenţă marcată atât din punct de vedere a istoriei mijloacelor de transport (autobuze şi tramvaie vechi, din prima jumătate a secolului trecut, sunt funcţionale şi utilizate de englezi cu ocazia unor momente speciale iar alţi... „străbunici”, sunt întreţinuţi corespunzător şi capabili să ofere condiţii excepţionale de transport şi siguranţă călătorilor săi) cât şi al evoluţiei curente.

Aşadar, transportul local gălăţean e la analiză! Ce e bun, şi ce trebuie schimbat? Unde se pot opera modificări? Cum ar trebui să ne extindem şi ce ar trebui să păstrăm pentru ca urmaşii noştri să înţeleagă şi să cunoască un episod din agitata istorie a evoluţiei mijloacelor de transport? Haideţi să aflăm!

Articolul pe care-l postez mai jos s-a bucurat de-un loc’şor în suplementul din această săptămână a cotidianului „Viaţa Liberă” mulţumită doamnei Angela Ribinciuc. Dumneaei mi-a oferit posibilitatea realizării acestui material – pe care l-a verificat şi corectat înainte să vadă lumina tiparului. Vă mulţumesc pentru ajutor şi susţinere!

-şi fotografia originală:

Den-urile primesc aerisiri

Una dintre asemănările dintre DAB-urile daneze şi DEN-urile olandeze o constituie lipsa geamurilor cu deschidere culisantă (sau, mai precis, cu aerisiri). Având în vedere zonele pentru care au fost concepute, absenţa acestora nu e de mirare. În ceea ce priveşte ventilarea salonului, ambele modele au optat pentru trapele superioare precum şi pentru un sistem cu „guri de aerisire” (ceva mai dezvoltat la DAB-uri). Trebuie menţionat faptul că zece galbene daneze, membre ale primului lot adus la Galaţi au un singur geam cu deschidere culisantă, înaintea uşii mediane.

Atât regia noastră de transport local cât şi călătorii şi-au pus mari speranţe în autobuzele Den, considerate mai sprintene şi totodată mai odihnite decât DAB-urile, mai comode şi mai puţin capricioase decât MAZ-urile. Cu siguranţă că aceste bijuterii olandeze ar fi luat nota maximă la capitolul „confort” dacă nu s-ar fi transformat în saune pe timp de vară.

Din dorinţa de a servi cât mai eficient transportul local şi ţinând totodată cont de propriile sale posibilităţi, regia noastră de transport local a început deja să înlocuiască geamurile originale ale DEN-urilor cu unele noi, cu deschidere culisantă. În prezent, aproape o treime dintre olandeze se bucură deja de aceste îmbunătăţiri. Operaţiunile sunt în curs de desfăşurare şi se estimează că se vor încheia până la începutul calendaristic al iernii.

În fiecare zi, un DEN primeşte două geamuri rabatabile în zona median posterioară, unul înaintea ultimei uşi iar celălalt în mod simetric pe partea opusă. Primul care a optat pentru aceste modificări – înainte de fierbinţeala verii trecute – a fost LSZ. Colegul LSV, care l-a urmat la scurt timp, a primit doar un singur geam rabatabil pe partea dreaptă a sensului de mers, şi asta fiindcă originalul fusese spart.

Se spune că lucrurile bune se fac din timp. Iată că în cursul acestei toamne, maşini precum LTD, LTE, LTM sau LTZ au împrumutat modelul adoptat de LSZ.

Nu ştiu cum va fi vara lui 2013; ştiu însă că în autobuzele DEN aceasta se va dovedi, cu siguranţă, mult mai suportabilă decât cea cu care tocmai ne-am încheiat socotelile.

Vedere asupra Gării C.F.R.

Cu zoom maxim, de pe viaductul traversat de strada Basarabiei... În prim-plan, MAZ-ul 609 (GL-48-PMG). Pe fundal, un mall de care doar Dumnezeu ştie când şi dacă va fi terminat...

Panorama este frumoasă, păcat ar fi să nu recunoaştem, însă ar putea fi şi mai frumoasă cu puţin interes din partea edililor... Pe lângă modernizarea peroanelor îngheţată de criză, protejată cu garduri metalice şi acoperită de buruieni, mai sunt maidanele frontale, unde s-ar putea amenaja un terminal modern, acoperit sau parţial acoperit pentru autobuze şi microbuze, mărginit de copaci sau scuaruri cu modele florale. Chioşcurile din fostul terminal ar trebui dărmate; sunt focar de infecţii şi totodată oferă o imagine oribilă, ca de altfel şi clădirea fostului club al C.F.R.-ului, fisurată şi cu geamuri baricadate...

Să sperăm că va sosi şi ziua în care se vor promova aspecte elegante, utile, raportate la tehnologia din prezent.

DWP îşi continuă ascensiunea

După montarea geamurilor fumurii a urmat şi „resuscitarea” afişajelor. În prezent, frontalul şi lateralul dreapta prezintă atât numărul de linie cât şi principalele staţii, ca-n primele luni de după achiziţie pe când cel posterior a fost mereu funcţional...

Azi, DWP a deservit traseul 9. Iată-l mai jos, surprins în staţia „Strada Oltului” înt-o fotografie justificatoare:

Răsfăţatul UMN

Se zice că sunt şoferi şi... şoferi. Iar diferenţa dintre unii şi... alţii este trasată semnificativ, de experienţă, pasiune, dedicaţie şi respect pentru maşinăria condusă.

Şi la Transurb, această diferenţă e trasată într-un mod vizibil; prin urmare, avem maşini „răsfăţate” de şoferi şi maşini a căror singură bucurie este asigurată de personalul de întreţinere al Autobazei 1 fiindcă deh, unii titulari nu-şi văd decât sarcinile impuse, specifice locului de muncă şi nimic mai mult.

Sunt destule mijloace de transport care se încadrează în prima categorie. Printre ele, din rândul midibuzelor Guleryuz Cobra, am menţionat, în postările anterioare (şi) pe UMN. Spuneam că, pe lângă aspectul îngrijit şi modul profesionist în care acesta este manevrat pe străzile urbei noastre, există şi acea implicare... „tipic şoferească”, mai precis interesul şi respectul conducătorului pentru maşina sa de serviciu: în prezent, doar două Cobre şi-au schimbat peretele separator dintre cabina şoferului şi salon cu ceva... mai de calitate, preluat de la DAB-urile retrase din circulaţie. Ideea mi se pare excelentă!

Cele două „beneficiare” sunt VOE şi UMN. Pe VOE l-am prezentat într-o postare anterioară; azi a sosit rândul lui UMN... câteva fotografii realizate în Gara C.F.R., sub presiunea plecării într-o nouă tură... c-o altă maşină...