În urmă cu ceva timp s-a ivit posibilitatea să realizez o prezentare în imagini a uneia dintre cele mai conştiincioase Cobre pe care le deţine regia noastră de transport local. Este vorba despre UUV şi face parte din primul lot de midibuze adus pe tărâmuri gălăţene. Au trecut ceva anişori de atunci... cu bune şi cu rele fiindcă deh, viaţa unui mijloc de transport în comun este de multe ori mai spectaculoasă şi (poate) mai colorată decât cea a unui om.
UUV se apropie de pensionare şi, cu ajutorul personalului de întreţinere al Autobazei 1, intenţionează să-şi facă o ieşire de zile mari... atunci când va sosi momentul.
Debutul a fost la traseul 102 când aceasta trebuia ca alături de colegii ei de lot să ofere o mână de ajutor „gâgâlicilor” Isuzu şi Prestij. Pe urmă, activitatea s-a extins şi la alte trasee locale, pe măsură ce bătrânele DAC-uri autohtone erau retrase în parcul rece. Astfel, în această perioadă de tranziţie, UUV se poate lăuda c-a deservit majoritatea liniilor motorizate care ne brăzdează urbea!
Eu am prins-o la 36, într-o condiţie tehnică şi estetică care mi-a amintit de primii ei ani de serviciu... Nu pare să se fi schimbat prea mult de atunci.
-exteriorul - activitatea sa intensă a cerut câteva face-lift-uri:
-salonul – a păstrat elementele originale dintre care majoritatea s-a menţinut într-o stare excepţională:
-cabina – decorată cu gust. O uşă discret improvizată între reşedinţa şoferului şi salonul călătorilor, o perdeluţă elegantă, două boxe în zona superioară şi, desigur... schimbătorul cu acţionare directă asupra celor două uşi:
