De ce iubesc căţeii mijloacele de transport

E simplu... Unii se cred fotogenici şi se simt protejaţi de compania unui prieten mai mare.

-eu şi... Uriaşul:

Alţii caută înţelegere în rândul oamenilor şi-al conducătorilor auto. Da, au „vadul lor” de acţionare: iată pe o parte dintre cei care activează în Gara C.F.R.:

-călători... aparent frauduloşi:

Dacă ai suflet, nu-i poţi urî nici atunci când te latră ameninţători; sunt loiali celor care îi preţuiesc şi mai prietenoşi ca mulţi dintre cei pe care îi consideri amici. Ei nu te înjunghie pe la spate pentru un... os ci rabdă de foame până le dai tu unul...

La... uscat

Zi ploioasă, de toamnă... Maşină udă, călători uzi, umbrele şi haine multicolore de pe care se scurg picături de apă. Podea udă, parbriz ud şi aburit. Până şi plăcuţa de traseu pare să fi trecut printr-un duş natural: iat-o fixată cu două cârlige de rufe de toată nădejdea în locaşul specific. Aşa, să se... usuce.

A pozat şi Den-ul LTN

Şedinţa foto s-a desfăşurat în urmă cu câteva zile la terminalul de la Metro, pe când acest autobuz deservea traseul 12. Ca de obicei, impresia lăsată a fost pozitivă şi a scos din nou în evidenţă relaţia excepţională dintre titulari şi mijlocul de transport pe care îşi efectuează serviciul. Din păcate, nu toţi călătorii apreciază condiţiile oferite şi nici modul civilizat de abordare al conducătorilor auto...

LTN este veteranul lotului de Den-uri achiziţionate de regia noastră de transport local: „numărul de ordine” cu care a venit, 101, vorbeşte de primul model B96 produs pentru serviciile den Haag iar plăcuţa de serie şi cea uzinală confirmă acest aspect. Se spune că primul sosit este şi cel mai foit. Cu toate acestea, fostul 101 se menţine într-o stare excepţională iar titularii săi susţin că, exceptând schimburile de piese şi echipamente cauzate de uzura normală, nu s-au confruntat cu probleme grave din punct de vedere tehnic. Cum s-a păstrat acest raport? Simplu: un şofer cu adevărat profesionist SIMTE până şi cea mai mică hibă pe care o are maşina sa. O fi ceva nesemnificativ dar care, netratat la timp, poate avea urmări drastice. Conducătorii lui LTN sunt doi dintre acei profesionişti adevăraţi de care vorbeam; autobuzul lor intră la reparaţii imediat ce apare o problemă, oricât de minoră ar fi ea.

Semnul particular ale lui LTN este reprezentat de cele două inimioare Kaufland de deasupra semnalizărilor frontale. În trecut, pentru o perioadă de timp a avut două steguleţe deasupra cabinei, unul specific ţării noastre, celălalt simbolizând Uniunea Europeană. Haideţi să-l vedem la prezentare:

-exteriorul: curat ca de obicei şi neafectat de incidente;

-salonul: întreţinut cu grijă şi presărat cu mesaje care caută să disciplineze călătorii pe parcursul deplasării;

-cabina: prezentabilă şi elegantă:

Încă un Prestij iese în lumina reflectoarelor: MAO, azi, în obiectiv

În prezent, sunt două midibuze Mitsubishi Prestij care au suferit modificări fundamentale în ceea ce priveşte asigurarea confortului călătorilor: MAO, care a renunţat la banchetele sale din plastic pentru unele mai moi şi mult mai comode, preluate de la un Isuzu casat, şi MKO, care şi-a „mobilat” salonul cu o parte din banchetele DAB-ului DWK...

Astăzi, vi-l prezint pe MAO sau, cu alte cuvinte, una dintre acele maşini care nu s-au lăsat intimidate de un deceniu de activitate febrilă în regimul de transport gălăţean...

E drept că spre sfârşitul anilor 2000, motorul său a cedat „de la prea mult stres” însă mecanicii Autobazei 1, prin priceperea şi devotamentul lor, l-au revitalizat.

De atunci au trecut (cu aproximaţie) trei ani iar MAO trece, cu micile corectări de rigoare, I.T.P. după I.T.P. ...

Şedinţa foto de azi dimineaţă? Inopiantă. Aşa a fost să fie: o călătorie cu-n midibuz curat, alături de-un titular experimentat şi totodată înarmat cu destul bun-simţ şi destulă răbdare pentru a răspunde la întrebările călătorilor săi cât mai civilizat şi mai edificator cu putinţă.

Iată-l în fotografiile următoare, veteranul ambiţios, protejat de titularii săi şi îmbunătăţit din dorinţa asigurării unui transport cât mai comod, cât mai potrivit pentru un oraş aflat într-o continuă schimbare...

-exteriorul:

-salonul:

-cabina:

DWH – mai rar pe la locale

De obicei, e folosit la Convenţii însă asta nu înseamnă că nu mai „scapă” din când în când, şi pe la locale. Fotografia a fost realizată la data de 5 ianuarie, pe bulevardul Traian. DWH era, pe tura 1, la traseul 11...

Arhiva de presă – din nou printre amintiri

Am reluat vizitele la Biblioteca V. A. Urechia şi implicit „scormoneala” prin ediţiile vechi ale fostului cotidian „Viaţa Nouă”. N-am mai coborât de câteva luni printre amintiri, sper ca-n viitor să fiu mai activ. Aşadar, găsiţi aici ( http://transportlocalgalati.blogspot.com/p/arhiva-de-presa-ijtl-ratu-transurb-1980.html ) informaţii proaspete despre ceea ce au însemnat anii 1985 şi 1986 pentru I.J.T.L. Galaţi, deh... arcul peste timp...

DWM cel ambiţios

Face parte din primul lot de DAB-uri trimise de danezi şi, fără nici o modestie, este „number one” dintre toate cele 20 de DAB-uri achiziţionate de Transurb Galaţi!

Motor excepţional, defecţiuni minore, şoferi pasionaţi de meserie; fostul 2914 danez, actualul DWM gălăţean, îşi anunţă o prezenţă fructuoasă şi totodată îndelungată în regimul nostru local. Acesta este, totodată, unul dintre puţinele DAB-uri care şi-au păstrat băncile rabatabile din zona mediană şi sistemul de iluminare interioară, exterioară şi agabaritică active integral!

După apariţia MAZ-urilor, titularii lui DWM au trecut pe 624. Ambii au lăsat o maşină perfect funcţională, preluată mai apoi de un coleg responsabil, cu vechime, care a apreciat şi continuă să aprecieze dedicaţia profesioniştilor de la uzinele din Silkeborg.

DWM n-a făcut capricii majore până acum; a primit un strat de vopsea, câteva intervenţii minore în urma unui RK substanţial şi... cam atât! În prezent, deserveşte orice traseu local, destinat mijloacelor de transport de mare capacitate...

În cursul acestei seri a rulat la 31 care, după „concedierea” taxatorilor, a devenit una dintre cele mai dificile linii de transport asigurate de Transurb Galaţi. Iată-l fotografiat la peronul din Micro 19, înainte de plecarea într-o nouă tură:

Cu DAB-urile la analiză

Păcat ar fi să nu recunoaştem că autobuzele DAB nu şi-au făcut pe deplin datoria... Unii, „din domeniu”, le-au considerat echivalentul vestic al DAC-urilor noastre, 112 type; alţii le-au ridicat în slăvi şi... pe bună dreptate!

De când le-am avut pentru prima oară în regimul nostru local, de când am călătorit pentru prima oară cu ele, am înţeles – majoritatea – că aceste autobuze caracterizează o perioadă de tranziţie, şi anume aceea dintre „lâncezirea de la început de deceniu” şi „promisiunile unei noi organizări”. Da, recunoaştem (fără pic de ironie, pe bune)... Aşa a fost!

Rolul DAB-urilor a fost preluat de MAZ-uri şi DAF-uri... dar asta nu înseamnă că ingineria daneză n-are un ultim cuvânt de spus! Transurb-ul foloseşte 13 dintre cele 20 de autobuze DAB, achiziţionate în 2007. Majoritatea la speciale.

Asta nu înseamnă că n-avem şi DAB-uri care continuă să bifeze ture în regimul local; DWM (cel mai activ şi mai foit DAB din ambele loturi achiziţionate de Transurb), DWO („asamblat” pentru trasee), FPV („răsfăţatul” tuturor „gălbejitelor vestice”), FRD („barbarul” cu un RK major şi... suficient) sunt „eroii” care ne poartă deseori, la destinaţie.

Pe lângă acestea, mai apar ajutoare precum DWP, FPU, FRA şi FRC... dar destul de rar, datorită sarcinilor încredinţate singurului şofer titular „din dotare” (per tură).

În prezent, am pierdut patru DAB-uri şi încă trei aşteaptă deciziile celor „în drept”... Toate trei au probleme cu motorul. Acestea sunt: DWK, FPY şi FRE.

FPY e ultimul din acest trio... DWK şi FRE au cedat în vara acestui an (mai întâi FRE, pe urmă colegul său). Toate aşteaptă... rezultatul final; cine moare şi cine merge mai departe.

Zi târzie, de toamnă

LTW – o altă maşină preţuită de conducătorii săi

Spuneam mai demult că Den Oudsten-ul LTW (ex HTM 115) este una dintre maşinile preţuite şi totodată întreţinute corespunzător de titulari. Pe lângă curăţenia din salon şi modul profesionist de conducere, şoferii au adăugat câteva... particularităţi care, cel mai bine se pot observa „dinăuntru”:

-o perdeluţă discretă, menită să evite, pe cât posibil, parfumul „de vegetale sau de... băubile cu multe grade” al unor călători;

-un plus în rândul oglinzilor care „pârăsc” activitatea din salon;

-o gestiune civilizată a cabinei şi...

-o protecţie necesară pe oglinda lateral-stânga, de orientare esenţială în trafic.

Am scris şi am să mai scriu odată: Den Oudsten-urile B 96 sunt cele mai bune maşini pe care le-a avut vreodată Transurb-ul şi, dacă s-ar ţine cont de părerile şoferilor, conducerea ar trebui ca – în viitor – să opteze pentru noi loturi de astfel de bijuterii! În urma unor discuţii avute cu o parte dintre şoferii care beneficiază de aceste modele, vă pot spune că Den Oudsten-urile n-au avut, până acum, nici o cădere majoră!

O mare parte dintre cei care au onoarea să le conducă s-au implicat şi se implică aşa cum pot mai bine pentru a le... face să strălucească! Dacă toţi cei repartizaţi pe aceste bijuterii ar fi conştienţi de ceea ce „poate şi marchează” un asemenea model...