Fişa de prezentare (6): autobuzul Den Oudsten Bussen B 96

De când au venit şi până în prezent au făcut istorie la Galaţi. Desigur, într-un sens pozitiv, demn de apreciat! Mulţi dintre cei mai experimentaţi conducători auto ai regiei noastre de transport local consideră acest model ca fiind cel mai fiabil şi mai robust dintre toate tipurile de autobuze pe care au avut ocazia să le conducă.

Tehnică utilizată cu seriozitate, aproape de perfecţiunea absolută, salon gândit într-un mod eficient şi echipat cu materiale de bună calitate precum şi facilităţi pentru călători la care, desigur, se adaugă disciplina vestică a transportului în comun... Toate acestea au menţinut Den-urile într-o formă excepţională!

18 octombrie, 2010... Prima lor zi de activitate în slujba călătorilor pe plaiurile noastre locale. După aproape doi ani de serviciu, nu-mi rămâne decât să mă alătur vocii colectivului: suntem norocoşi că le-am descoperit, suntem norocoşi că le-am achiziţionat şi sper s-avem suficientă minte pentru a le păstra şi a ne bucura de ele pentru cât mai mult timp cu putinţă.

Fişă de prezentare (5): tramvaiul Tatra T3R

Cu „R” de la „România”...

Revin, din nou, asupra unei poveşti clasice, menită s-amintească atât pasionaţilor de tramvaie cât şi persoanelor marcate de pură curiozitate de prima jumătate a anilor 70... Mai precis, de lotul celor 50 de Tatre T3R care aveau să-şi dovedească superioritatea tehnică în confruntarea cu creaţiile autohtone, produse la Timişoara...

Multe dintre T3R-uri au prins peste 20 de ani de activitate într-o perioadă de forţă majoră. Veteranii oraşului îşi amintesc... cursele spre Piaţa Centrală, C.S.G. sau S.N.G. când supremaţia la locale se dădea între „vişiniile pragheze” şi „autohtonele cu două remorci trase la sacrificiu”...

Iată, a sosit momentul pentru o scurtă incursiune în trecut: modelul T3R, simbol de necontestat pentru mai bine de trei decenii de trafic local!

Fişă de prezentare (4): autobuzul DAC/ROCAR 112 UDM

Primele autobuze DAC, model 112, au sosit la Galaţi în luna decembrie a anului 1988 şi au debutat pe traseul 11 (pe atunci, I.L.T.G. – Parc C.F.R.). Un an mai târziu, acestea au stat la baza înfiinţării Cursei Rapide ce avea capete de linie Micro 19 respectiv Parcul C.F.R. şi se dorea a fi „un ajutor eficient cu număr redus de staţii pentru traseul 10”.

Cele 6 autobuze DAC 112 care au ajuns pentru prima oară în urbea noastră (timp de 8 ani, deşi acest model era disponibil, I.J.T.L. Galaţi a optat, alături de alte oraşe, doar pentru varianta articulată, care a susţinut cu brio transportul local alături de Ikarus-urile 280 şi Roman-urile 112 achiziţionate în cea de-a doua jumătate a anilor 70) erau „tipice” anilor de... „economie comunistă”: scunde, cu izolaţii deficitare şi piese de slabă calitate, utilizate atât pentru dotarea saloanelor cât şi a părţilor de natură tehnico-funcţională.

Exemplarele care au urmat, până la loturile din 1993, n-au avut nici ele prea mulţi ani la activ în folosul călătorilor.

Modelul 112 a fost achiziţionat de regia noastră de transport local până în 1996. La o primă analiză în ceea ce priveşte achiziţiile autohtone, varianta articulată a avut mai mulţi reprezentanţi decât cea scurtă. Aceasta din urmă, a rezistat în serviciul local până la sfârşitul anului 2009. E drept, au fost şi câteva excepţii izolate în primele luni ale lui 2010, atât la Convenţii cât şi la trasee („perifericele” 26 şi 31, mai precis). În prezent, mai trăieşte doar un singur reprezentant din generaţia 112: este vorba de autobuzul de intervenţii, „legendarul” TZG, care prin ambiţia şi dedicaţia foştilor săi titulari a reuşit s-adune până acum 16 ani de activitate... în folosul comunităţii.

Fişă de prezentare (3) : autobuzul MAZ 203

În anul 2008, regia de transport local din urbea noastră a achiziţionat, în premieră, un nou tip de autobuz... Conform informaţiilor culese, Galaţiul a fost primul oraş românesc care a „riscat” pentru modelul 203. La scurt timp l-a urmat Constanţa. Deşi au trecut aproape patru ani de la achiziţie, doar aceste două judeţe au promovat modelul amintit pentru transportul local de persoane.

MAZ-ul 203 este, în prezent, unul dintre tipurile de autobuz de bază pentru urbea noastră; e drept c-au existat ceva probleme de natură tehnică însă răbdarea şi priceperea personalului de întreţinere de la Autobaza 1 şi-a spus din nou cuvântul; astfel (cu o singură excepţie de „moment”) toate cele 30 de achiziţii made în Belarus  se află în serviciul comunităţii.

Iată, mai jos, fişa acestui mijloc de transport...

... precum şi câteva „instantanee tehnice”:

Fişă de prezentare (2): tramvaiul T4D

Modelul de tramvai Tatra T4 este considerat un „medium upgrade” pentru clasicul T3, care avea să împânzească blocul estic pentru aproape trei decenii (anii 60 – 90). Ca şi-n cazul înaintaşului de succes, uzinele CKD aveau să adapteze noul model de tramvai pentru comenzile fiecărei ţări... Aşa au apărut Tatra T4D (pentru RDG), Tatra T4SU (pentru Uniunea Sovietică), Tatra T4YU (pentru Yugoslavia), Tatra T4SUCS (pentru Uniunea Sovietică şi Cehoslovacia) precum şi T4R (pentru România).

Galaţiul a fost unul dintre oraşele româneşti care a optat pentru producţia de T4R. Am primit două loturi de câte zece astfel de tramvaie în a doua jumătate a anilor 70 însă acestea s-au dovedit foarte slabe din punct de vedere tehnic... Un lot a ajuns la regia de transport local din Brăila (care a făcut minuni pentru a-l ţine în serviciu) iar celălalt (cu numerele de parc 61 – 70) a rămas la I.J.T.L. Galaţi dar n-a avut o viaţă prea lungă.

După achiziţia celor 50 de T3R-uri excepţionale, regia noastră de transport local avea să înregistreze o profundă dezamăgire: T4R-urile erau o catastrofă de care „râdeau” până şi cele mai bolnăvicioase Timiş-uri... Cu toate acestea, încrederea şi iscusinţa oamenilor de vază ai regiei noastre de transport local a mai acordat o şansă modelului T4 însă versiunea germană. Adică... T4D. S-au făcut socoteli, cercetări, analize... şi, într-un târziu, ne-am întors din nou faţa spre modelul care iniţial ne-a dezamăgit.

Primul lot de tramvaie Tatra T4D a fost cel din Magdenburg. Acesta a sosit la Galaţi în cea de-a doua jumătate a anilor 90 (mai exact în 1996) şi a înlocuit o parte din Tatrele T3R. Mai precis pe 1, 2, 4, 7, 10, 11 – primele casate dintre veteranele acelor vremuri. Astfel, T4D-urile achiziţionate au preluat numerele de parc ale colegilor pensionaţi. În prezent, dintre acestea mai trăieşte doar 7, retras într-una din halele depoului din Bariera Traian şi 4

În anul 2002, Transurb Galaţi s-a orientat din nou spre bijuteriile deţinute de nemţi; şi iată cum am mai primit un lot de Tatre T4D din Dresda, format din 12 vagoane motoare şi 4 remorci.

Deocamdată, acestea sunt în conservare la depoul de pe Magistrala C.S.G. Nu s-a casat nimic. Singura garnitură T4D cu B4D care rareori mai apare în peisajul urban însă doar la cursele speciale spre/dinspre C.S.G. este 1306 cu remorca 1271.

Se spune că o parte din aceste Tatre nu vor mai vedea niciodată traseele locale ale urbei noastre. Sper însă că vor exista suficienţi supravieţuitori care să promoveze imaginea de calitate a ceea ce a însemnat modelul Tatra T4D.

Am adăugat în cursul acestei zile, pe una dintre paginile blogului, galeria foto pentru T4D-uri: http://transportlocalgalati.blogspot.ro/p/tramvaiele-tatra-kt-4d-din-galati.html

Filmarea este mai veche (datează din 2010 dar e compusă din materiale pe care le-am cules în 2009, într-o vizită la depoul de pe Magistrală alături de bunul meu prieten, Terry Lawson): http://www.youtube.com/watch?v=1v5EHVW-KXs

Şi, în încheiere, să vedem fişa tehnică a acestui model:

Fişă de prezentare (1): tramvaiul ZGT6

Dacă ar fi să traducem, din olandeză, semnificaţia iniţialelor ZGT, adică Zwevend Geleed Tramrijtuig, am obţine un... tramvai plutitor articulat. Desigur, am adăuga aici colaborarea Holec-Duewag, care, prin performanţă, a născut două generaţii de tramvaie olandeze: prima, între anii 1981 – 1985, marcând seria 7 (cincizeci de tramvaie, numerotate de la 701 la 750) şi a doua, între anii 1984 – 1988, marcând seria 8 (alte cincizeci de tramvaie, din 95 dorite, care au primit numere de parc de la 801 la 850).

Culmea ironiei, produsele seriei 7 au fost mult mai bune decât cele ale seriei 8. Logica acestei involuţii vorbeşte însă despre adaptarea ideală la regimul de transport olandez precum şi despre raportul eficienţei urbane. Prin urmare, haideţi să vedem diferenţele dintre seria 7 şi seria 8 a tramvaielor Duewag-Holeg ZGT6, dar nu înainte de a menţiona că Transurb Galaţi deţine 15 bijuterii din seria 8 – plus un donor (la care urmează să se adauge, în viitorul apropiat, încă 12 active) din a doua jumătate a anilor 2006 pe când Braicar Brăila optează pentru seria 700...

Încă odată, calitatea şi seriozitatea vestică ne oferă o mână de ajutor în promovarea transportului local românesc: