Episodul... 607

Nimic nu este imposibil pentru echipa de profesionişti organizată si gestionată eficient de domnul inginer Ghiţă Paraschiv: după „provocarea UMO”, încununată cu succes, a venit rândul MAZ-ului 607 (GL-39-PMG), „Cenuşăreasa” care de câteva luni aşteaptă să „danseze” din nou la „Balul Călătorilor” din urbea noastră.

În prezent, 607 se află în „Probe” – ultima etapă dinaintea obţinerii aprobării pentru deservirea publicului călător – şi-şi demonstrează noua sa stare de spirit precum şi condiţia tehnică ireproşabilă. Lucrările de calitate cer piese, timp, pricepere şi răbdare. Iată cele patru ingrediente care, mixate şi dozate corespunzător au dat rezultate excepţionale şi-n cazul lui 607.

Felicitări întregii echipe care a lucrat la acest mijloc de transport şi care l-a pregătit corespunzător pentru revenirea în serviciul călătorilor!

Foto:

-607, aflat în cursul procesului de reparaţie:

-607, înainte de ieşirea în „Probe”:

Foştii eroi

Depoul de pe Magistrală… acolo unde pensionarii continuă să ofere ajutor colegilor aflaţi în serviciu:

LTW, din nou activ

Astăzi, acesta a ieşit în circuitul urban într-o formă tehnică excepţională. Faţă de cum îl ştiam, a devenit mult mai silenţios iar cutia de viteze funcţionează exemplar.

LTW a deservit ambele ture: dimineaţă, traseul 22 şi după-amiază, traseul 20.

Fotografiile sunt realizate la terminalul din faţa Gării C.F.R.:

Fişa de prezentare (6): autobuzul Den Oudsten Bussen B 96

De când au venit şi până în prezent au făcut istorie la Galaţi. Desigur, într-un sens pozitiv, demn de apreciat! Mulţi dintre cei mai experimentaţi conducători auto ai regiei noastre de transport local consideră acest model ca fiind cel mai fiabil şi mai robust dintre toate tipurile de autobuze pe care au avut ocazia să le conducă.

Tehnică utilizată cu seriozitate, aproape de perfecţiunea absolută, salon gândit într-un mod eficient şi echipat cu materiale de bună calitate precum şi facilităţi pentru călători la care, desigur, se adaugă disciplina vestică a transportului în comun... Toate acestea au menţinut Den-urile într-o formă excepţională!

18 octombrie, 2010... Prima lor zi de activitate în slujba călătorilor pe plaiurile noastre locale. După aproape doi ani de serviciu, nu-mi rămâne decât să mă alătur vocii colectivului: suntem norocoşi că le-am descoperit, suntem norocoşi că le-am achiziţionat şi sper s-avem suficientă minte pentru a le păstra şi a ne bucura de ele pentru cât mai mult timp cu putinţă.

1251 ne oferă şedinţa foto de azi

În timpul vizitei mele în cadrul depoului de tramvaie de pe Magistrală am realizat câteva fotografii amănunţite unor exemplare aflate în halele de reparaţii. Astăzi îl vom vedea pe ZGT-ul 1251 pe care l-am prins la scurt timp după ce a fost spălat (în salon se mai observă urme de apă) şi revizuit pentru a deservi o nouă tură în regimul de transport local.  

Când te urci într-un ZGT ai mereu impresia că ai în dreptul ochilor o bijuterie grandioasă, amplificată atât prin nuanţele materialelor utilizate cât şi prin reflexiile salonului în panourile superioare care vorbesc totodată despre o izolaţie perfectă.

Haideţi să-l vedem pe 1251 pentru a înţelege mai bine despre ceea ce vorbesc. Trebuie recunoscut atât meritul fabricanţilor care au contribuit la promovarea acestui tramvai cât cel al personalului aferent celor două depouri gălăţene pentru întreţinere:

-aspecte exterioare:

-cabina:

-salonul:

MRP: azi, la şedinţă foto

Au trecut aproape 12 ani de când acest midibuz se află în slujba călătorilor din urbea noastră... 12 ani în care a cunoscut, ca orice maşină menită să deservească rutele locale, perioade grele şi mai puţin grele, cărora le-a făcut însă faţă cu succes.

În prezent, MRP îşi păstrează cheful de viaţă şi oferă, totodată, condiţii optime de transport celor care urcă treptele din dreptul micuţelor sale uşi. Iată-l surprins astăzi dimineaţă, la o scurtă şedinţă foto în Gara C.F.R.:

-salon mereu curat, banchete originale, izolaţie excepţională...

-cabina şi-a păstrat originalitatea... exceptând mochetele de pe podea, perdeluţa menită să ofere un plus de discreţie şoferului precum şi bara separatoare dintre salon şi „suprafaţa necesară” de încadrare în condiţii de siguranţă a vehiculului în trafic:

Seriozitate până la capăt de activitate

...”sau capăt de linie”, cum îi spun unii şoferi atunci când îşi lasă mijlocul de transport la terminalul din... parcul rece, ultima oprire unde trag mijloacele de transport înainte de bine meritata pensionare.

Se ştie că epoca Isuzu - care a caracterizat mai bine de un deceniu de transport local - se apropie de sfârşit... Cu toate acestea, supravieţuitorii ei doresc să se retragă cu stil şi să ne vorbească, încă odată, despre ceea ce înseamnă seriozitate, pricepere şi răbdare în ceea ce priveşte întreţinerea unui mijloc de transport local, dintr-o generaţie ce n-a fost capricioasă şi s-a pus în slujba călătorilor.

Fie că ne place să recunoaştem sau nu, au fost perioade dificile din istoria transportului nostru local, perioade pe care le-am traversat cu ajutorul acestor midibuze. Ne-am îngrămădit, am vociferat, ne-am luat la harţă dar... am ajuns cu bine la destinaţie.

Prezentul marchează mijloace de transport spaţioase... DAB, MAZ, Den... Să nu-i uităm însă pe veteranii care au dus greul în micuţele lor saloane până la apariţia... salvatorilor.

Unele „gâgâlici” ne-au părăsit... Altele continuă s-apară şi astăzi în regimul local, pe rutele lejere (precum s-a întâmplat şi cu ultimele Rocar-uri în 2007 – 2008): 15-le cel „zbuciumat” de pietrele cubice din valea oraşului, 16-le şi 25-ul care niciodată n-au prea mulţi pasageri, 22-ul actual, „mâna de ajutor” pentru linia 11, ruta 29 - ce-i drept - gestionată tot mai rar, 34-ul dintre sărbători, traseele 8b şi 36 în zilele norocoase precum şi legătura provizorie (transbordarea) dintre Stadionul Oţelul şi Cinema Dacia (Micro 20). Ah, şi să nu uităm cursele convenţie pentru secţiile unui combinat cu tot mai puţini angajaţi care se încadrează „de minune” în salonul unui Isuzu...  Aş menţiona aici şi traseul 12 însă, conform ultimelor informaţii, acesta este deservit de colegele de generaţie marca Prestij...

Unul dintre fruntaşii rămaşi în serviciul local este EEJ, cu aproape 13 ani la activ... Iată-l suprins astăzi, la traseul 22. Zilele trecute a fost la 15...

Fişă de prezentare (3) : autobuzul MAZ 203

În anul 2008, regia de transport local din urbea noastră a achiziţionat, în premieră, un nou tip de autobuz... Conform informaţiilor culese, Galaţiul a fost primul oraş românesc care a „riscat” pentru modelul 203. La scurt timp l-a urmat Constanţa. Deşi au trecut aproape patru ani de la achiziţie, doar aceste două judeţe au promovat modelul amintit pentru transportul local de persoane.

MAZ-ul 203 este, în prezent, unul dintre tipurile de autobuz de bază pentru urbea noastră; e drept c-au existat ceva probleme de natură tehnică însă răbdarea şi priceperea personalului de întreţinere de la Autobaza 1 şi-a spus din nou cuvântul; astfel (cu o singură excepţie de „moment”) toate cele 30 de achiziţii made în Belarus  se află în serviciul comunităţii.

Iată, mai jos, fişa acestui mijloc de transport...

... precum şi câteva „instantanee tehnice”:

Fişă de prezentare (2): tramvaiul T4D

Modelul de tramvai Tatra T4 este considerat un „medium upgrade” pentru clasicul T3, care avea să împânzească blocul estic pentru aproape trei decenii (anii 60 – 90). Ca şi-n cazul înaintaşului de succes, uzinele CKD aveau să adapteze noul model de tramvai pentru comenzile fiecărei ţări... Aşa au apărut Tatra T4D (pentru RDG), Tatra T4SU (pentru Uniunea Sovietică), Tatra T4YU (pentru Yugoslavia), Tatra T4SUCS (pentru Uniunea Sovietică şi Cehoslovacia) precum şi T4R (pentru România).

Galaţiul a fost unul dintre oraşele româneşti care a optat pentru producţia de T4R. Am primit două loturi de câte zece astfel de tramvaie în a doua jumătate a anilor 70 însă acestea s-au dovedit foarte slabe din punct de vedere tehnic... Un lot a ajuns la regia de transport local din Brăila (care a făcut minuni pentru a-l ţine în serviciu) iar celălalt (cu numerele de parc 61 – 70) a rămas la I.J.T.L. Galaţi dar n-a avut o viaţă prea lungă.

După achiziţia celor 50 de T3R-uri excepţionale, regia noastră de transport local avea să înregistreze o profundă dezamăgire: T4R-urile erau o catastrofă de care „râdeau” până şi cele mai bolnăvicioase Timiş-uri... Cu toate acestea, încrederea şi iscusinţa oamenilor de vază ai regiei noastre de transport local a mai acordat o şansă modelului T4 însă versiunea germană. Adică... T4D. S-au făcut socoteli, cercetări, analize... şi, într-un târziu, ne-am întors din nou faţa spre modelul care iniţial ne-a dezamăgit.

Primul lot de tramvaie Tatra T4D a fost cel din Magdenburg. Acesta a sosit la Galaţi în cea de-a doua jumătate a anilor 90 (mai exact în 1996) şi a înlocuit o parte din Tatrele T3R. Mai precis pe 1, 2, 4, 7, 10, 11 – primele casate dintre veteranele acelor vremuri. Astfel, T4D-urile achiziţionate au preluat numerele de parc ale colegilor pensionaţi. În prezent, dintre acestea mai trăieşte doar 7, retras într-una din halele depoului din Bariera Traian şi 4

În anul 2002, Transurb Galaţi s-a orientat din nou spre bijuteriile deţinute de nemţi; şi iată cum am mai primit un lot de Tatre T4D din Dresda, format din 12 vagoane motoare şi 4 remorci.

Deocamdată, acestea sunt în conservare la depoul de pe Magistrala C.S.G. Nu s-a casat nimic. Singura garnitură T4D cu B4D care rareori mai apare în peisajul urban însă doar la cursele speciale spre/dinspre C.S.G. este 1306 cu remorca 1271.

Se spune că o parte din aceste Tatre nu vor mai vedea niciodată traseele locale ale urbei noastre. Sper însă că vor exista suficienţi supravieţuitori care să promoveze imaginea de calitate a ceea ce a însemnat modelul Tatra T4D.

Am adăugat în cursul acestei zile, pe una dintre paginile blogului, galeria foto pentru T4D-uri: http://transportlocalgalati.blogspot.ro/p/tramvaiele-tatra-kt-4d-din-galati.html

Filmarea este mai veche (datează din 2010 dar e compusă din materiale pe care le-am cules în 2009, într-o vizită la depoul de pe Magistrală alături de bunul meu prieten, Terry Lawson): http://www.youtube.com/watch?v=1v5EHVW-KXs

Şi, în încheiere, să vedem fişa tehnică a acestui model:

O bijuterie ce trebuia şlefuită: VOE

Povestea lui VOE a cunoscut urcuşuri şi coborâşuri... Graţie tahografului, a alergat prin diferite oraşe ale ţării, alături de un alt coleg dotat corespunzător, UEE. După câţiva ani de glorie, a urmat o perioadă de decădere însă norocul avea să-i surâdă din nou: achiziţia Den-urilor a marcat o schimbare a titularilor mijloacelor de transport în urma căreia VOE s-a ales cu un conducător de nădejde, care l-a şlefuit şi l-a adus într-o formă excepţională de funcţionare.

Mai sunt mici aspecte care trebuiesc corectate... Nu e decât o problemă de timp.

Astăzi am avut ocazia să călătoresc cu VOE la traseul 29 (tura 1). Impresia pe care mi-a lăsat-o acest midibuz a fost excepţională, atât din punct de vedere tehnic (motor şi sincronizare trepte ca-n prima zi de activitate!) cât şi ca aspect. Pe lângă exteriorul îngrijit, semnalizările laterale schimbate, ochelarii cu „rame” de bronz, noul sistem de iluminare a numărului în zona posterioară, adaug funcţionarea integrală a lămpilor agabaritice şi a celor din salon precum şi modul inedit de definire a cabinei şoferului: VOE este singura Cobră echipată cu perete separator preluat de la un DAB casat (DWI).

În concluzie, multe plusuri pentru VOE şi totodată multe felicitări titularului care a făcut-o s-arate din nou ca o bijuterie aflată în slujba călătorilor!

Inimă de MAZ

Iată câteva aspecte ale sufleţelului mecanic care „bate” în fiecare „mare alb”...