Timp de două decenii – de la începutul anilor 70 şi până la sfârşitul anilor 80 – Galaţiul a cunoscut o intensă dezvoltare în ceea ce priveşte transportul electric. În această perioadă, mai precis până în 1975 s-a înlocuit ecartamentul metric (1000 mm) cu cel de 1435 mm iar oraşul nostru a renunţat la celebrele V-uri în favoarea Tatrelor T3R şi a Timiş-urilor româneşti. Cu-n parc format din peste 120 de vagoane motoare (!) şi aproximativ 70 de remorci (aparţineau Timiş-urilor), I.J.T.L.-ul acoperea o reţea de transport electric tot mai deasă, tot mai extinsă.
Puţini îşi mai amintesc de linia de tramvai care cândva cobora pe strada Navelor, străbătea toată strada Portului iar mai apoi se îndrepta pe Gării şi Moruzzi pentru a ajunge la terminalul din faţa S.N.G.-ului... Nimic din ce a fost atunci nu mai există acum, nici măcar o palidă amintire...
Pe la jumătatea anilor 80, dat fiind faptul că zona portuară duduia de activitate economică iar Gara Fluvială se bucura de mulţi pasageri (!), a reîncolţit ideea introducerii unei linii de tramvai. Terminalul a fost stabilit pe Dogăriei (lângă ICEPRONAV), urmându-se mai apoi racordul cu capătul din Gara C.F.R. pe străzile Portului şi Ana Ipătescu. Conform informaţiilor primite, linia de tramvai a fost finalizată în 1988 şi s-a bucurat de aproximativ patru ani de activitate. A fost o linie modernă, dublă, încastrată în placă de beton. Se spune că la acea vreme doar în partea nordică a străzii Coşbuc şi pe strada Ştefan cel Mare mai existau astfel de exemplare...
Primul traseu de tramvai din zona portuară a sfârşitului anilor 80 a rulat între Palatul Navigaţiei (Gara Fluvială) şi Gara C.F.R. Pe urmă, legăturile s-au extins. Pentru o perioadă de timp, a existat o conexiune între Gara Fluvială şi Piaţa Centrală, pe urmă au apărut şi „variante extinse”, cu întoarcere în Micro 40, respectiv Micro 20. Traseele au fost 50 (atât pentru legătura cu Gara cât şi pentru cea cu Piaţa Centrală), 51 şi 52.
Prin anii 1992, datorită faptului că tramvaiele care rulau spre Palatul Navigaţiei transportau foarte puţini călători între acest terminal şi Gară, s-a decis suspendarea legăturii. Lipsa călătorilor a fost şi va rămâne mereu un mare paradox al acelor vremuri: era un cartier nou şi mărişor (cartierul Port), mergea Laminorul Cristea Nicolae, Gara Fluvială forfotea de oameni, ICEPRONAV-ul avea o mulţime de angajaţi iar pe strada Ana Ipătescu exista, de asemenea, activitate economică!
Conul de umbră care a cuprins zona portuară s-a manifestat după retragerea tramvaiului: Cristea Nicolae era o ruină, Gara Fluvială exista doar cu numele iar prin cartier – vorba unui prieten – vedeai mai mulţi pescari decât muncitori.
Relansarea economică din a doua jumătate a anilor 2000 nu a adus nici un succes în rândul transportului electric: timp de aproape 16 ani (!), linia de pe strada Portului şi cea de pe Ana Ipătescu au fost... în conservare. Prin 2008 s-a trecut la modernizarea străzii Portului. În 2009, nimic nu mai amintea de existenţa tramvaiului pe această stradă. Tot în 2009 s-au scos şinele din capătul străzii Dogăriei şi s-a turnat un covor de asfalt. Ce a mai rămas aici? Doar rondoul de întoarcere, parţial acoperit de garaje şi greu de identificat datorită pământului şi vegetaţiei crescute în voie.
Au urmat, în 2009 şi mai apoi în 2010, lucrările de pe Ana Ipătescu cu reţeaua de canalizare. S-a scos piatra cubică, s-a scos linia de tramvai, s-a săpat, s-a terminat lucrarea, s-a acoperit, s-a pus piatra cubică dar nu şi linia de tramvai. Reţeaua electrică a fost recuperată de Transurb. Mă rog... ceea ce s-a mai putut recupera după trecerea „valorificatorilor nocturni”, clienţi fideli ai centrelor de fier-vechi.
Anul acesta s-a stabilit modernizarea integrală a străzii Ana Ipătescu. Nu va mai fi piatră cubică şi nu vor mai fi nici linii de tramvai. Astăzi am străbătut această zonă.
În captura de mai jos (realizată cu ajutorul Google Map), am trasat cu roşu suprafeţele în care mai există linie de tramvai şi cu maron, cele în care linia de tramvai a fost scoasă. Prin urmare:
-s-a păstrat (deocamdată), câţiva zeci de metri din porţiunea care asigura legătura cu terminalul din Gara C.F.R.;
-din dreptul Autogării şi până la intersecţia cu strada Moruzzi este şantier în lucru;
-a mai rămas un singur sens (turul) pe porţiunea dintre intersecţia cu strada Moruzzi şi cea cu strada Portului;
-pe strada Portului nu mai există tramvai;
-printre buruieni şi sub un strat de pământ „importat” de vânt şi ploi se conservă o porţiune din bucla de întoarcere.
Fotografiile oferite mai jos le-am realizat astăzi, pornind de la terminalul din Gara C.F.R. şi până acolo unde strada Ana Ipătescu întâlneşte strada Portului, printre modernizări şi amintiri...
