Mentalul conservator pastreaza... usile inchise

Majoritatea societatilor de transport public local care SE RESPECTA, au pe mijloacele de transport care le gestioneaza, numere de parc (sau numere locale) pentru a fi mai usor de identificat atat de catre calatori cat si de catre organele de control & monitorizare trafic sau de catre operatorii de transport din cadrul societatilor (sefi de coloana, dispeceri, cadre F.A.Z., ... ). 

Conform sistemului de inmatriculare din anii comunismului, numerele de parc ale autobuzelor erau practic numerele de dupa indicativul orasului. Astfel, de exemplu, autobuzul cu nr. de inmatriculare 31-GL-3418 avea nr. de parc 3418 sau cel cu nr de inmatriculare 31-GL-8822 avea nr. de parc 8822, scris clar, cu vopsea, pe ambele laterale ale mijlocului de transport respectiv. Era o directiva la nivel national. 

Dupa Revolutie, sistemul de inmatriculare al autovehiculelor a suferit modificari iar societatile de transport public local din tara, fie au pastrat principiul ca numarul de parc sa se reflecte in numarul de inmatriculare (ex: GL-01-BTR avea nr de parc 01-BTR) fie numarul de parc continua sa fie format din cifre care nu mai aveau nici o legatura cu nr. de inmatriculare (ex: BR-10 FLV avea nr de parc 354).

La Galati, identificarea autobuzelor din transportul public local de persoane prin numerele de parc continua sa reprezinte O BRAMBUREALA MENITA SA REFLECTE DEZORDINEA UNOR ASPECTE CE-AR FI TREBUIT SA FIE SIMPLE. 

Astfel, avem autobuze identificate dupa cele trei litere din terminatiile nr. de inmatriculare si autobuze identificate cu cifrele si terminatiile din nr. de inmatriculare SAU din numerele de parc (!!!) Intr-un, cuvant, o veritabila varza. 

Si colac peste pupaza, la cele mai recente trei achizitii (troleibuzele Skoda Solaris 26Tr, gagalicile Karsan Jest precum si BMC-urile Procity), numerele de parc - oricum ar fi ele - lipsesc cu desavarsire!

In vara anului 2019 a existat o solicitare de la Damen Galati ca mijloacele de transport care asigura transportul angajatilor sai - conform contractului de inchiriere - sa aiba numere de parc. Si asa, in acea vara, am lucrat impreuna cu cativa colegi, in tura de noapte, pentru lipirea autocolantelor cu numerele de parc pe masinile corespunzatoare. Decizia a fost ca TOATE AUTOBUZELE si TROLEIBUZELE sa AIBA NR DE PARC AMPLASATE in cele trei locatii corespunzatoare (deasupra cabinei soferului, deasupra primei usi respectiv in zona posterioara, in dreapta a lunetei). Am avut si materialele corespunzatoare. Povestea a durat cateva zile, dupa care au venit alte directive iar autocolantele respective au fost uitate la magazie). 

Majoritatea Berkhof-urilor SB250 au primit autocolante atunci iar din seria Wright-urilor, doar LKA a fost norocos. Cele 17 troleibuze Solaris 26Tr asteapta si azi autocolantele alea... 

In aceasta privinta, pe parcursul activitatii pe care am desfasurat-o in mod oficial la societatea de transport public local, avand in vedere diversitatea parcului auto de autobuze, am propus ca reprezentantii fiecarui model de autobuz sa aiba un numar de parc format din trei cifre, dintre care primul sa reprezinte modelul iar urmatoarele doua, reprezentantii lotului/loturilor respective. Am inteles ca e prea mult pentru conservatorismul de acolo, probabil o revolutie intreaga intr-un sistem abia stapanit. 

Si daca nu puteti sa va ridicati la standardele unor orase precum Cluj (dar mereu suspinati si va comparati cu el desi nu faceti mare lucru in aceasta privinta ca deh - POLITICA si PROFESIONALISMUL nu-si prea dau mana), macar puneti autocolantele cu numerele de parc pe mijloacele de transport pe care le operati! 

L.E. : In episodul urmator: vom discuta despre G.P.S.-urile inactive ale BMC-urilor Procity si despre modul in care se inregistreaza datele la compartimentul F.A.Z. 

Foto 1-3: o sarcina nefinalizata: amplasarea nr. de parc pe autobuze. Mi-ar fi placut sa fi dus aceasta sarcina pana la capat pentru tot parcul auto si inclusiv pentru cele doua tipuri de troleibuze!

Foto 4: Pentru Cluj... Un prieten avea o vorba de buna credinta: "Nu te visa gradinar daca nu stii ce inseamna un harlet si o stropitoare".

Duşuri de vară

Din respect pentru călători... maşinile fac „baie” înainte de a ieşi la trasee iar cei responsabili le curăţă interioarele (uneori şi la capete de linie, atunci când nesimţirea celor lipsiţi de cei 7 ani de acasă face ca saloanele s-arate asemenea unor pubele), le „vindecă” banchetele ciopârţite, şi caută să îndepărteze semnele de graffiti, tot mai numeroase... Si asta desigur, pe lângă „tratamentele medicale” în urma cărora nici un mijoc al Transurb-ului nu părăseşte unitatea decât dacă e declarat apt.

… şi alte necazuri

Constat cu mare dezamăgire că unii gălăţeni, mai puţin educaţi, au făcut “botezul” celor mai recente achiziţii ale Transurb-ului, Wright Commander-urile. Că deh, “orice pădure îşi are uscăturile ei”.   

Din respect pentru ceilalţi pasageri care-şi plătesc călătoria şi se deplasează în mod civilizat, personalul Autobazei 1 şi al depourilor de tramvaie îşi va da toată silinţa să îndepărteze semnele de incultură şi idioţenie lăsate pe spătarele banchetelor, pe a panourilor sau pe alte echipamente şi accesorii din saloanele mijloacelor de transport în comun. Ştiu, e o luptă surdă, aparent lipsită de sorţi de izbândă dar asta nu înseamnă că vom renunţa la ea!

“Corigenţi” la “Cei 7 ani de acasă”

Relatam, într-o postare anterioară, despre lipsa de educaţie şi bun-simţ al unor călători care apelează la mijloacele de transport ale Transurb-ului. Se vede că mulţi tineri au rămas “corigenţi” la “Cei 7 ani de acasă” (probabil că nici n-a avut cine să îi înveţe) şi în aceste împrejurări e limpede că şcoala şi liceul sunt tratate cu indiferenţă. Dacă doriţi o dovadă, priviţi aceste fotografii, realizate în salonul Berkhof-ului EKR:

Şi EKR nu e singurul… Incultura naşte porniri primitive. Aţi tăiat, rupt şi jumulit banchete. Pentru ce?! Care e logica?!

Vă credeţi eroi?! Nu sunteţi decât nişte tineri jalnici care habar n-aveţi ce înseamnă disciplină şi nici respect pentru cei din jur. Trăiţi în prostie. Fiindcă de n-ar fi aşa, aţi încerca să ieşiţi în evidenţă într-un mod constructiv, poate chiar excentric dar pozitiv! Însă… nu ne putem aştepta la asta: sunteţi “corigenţi” la “Cei 7 ani de acasă”!

Vă place să adăugaţi comentarii la articolele pe care ziarele locale le publică despre activitatea regiei noastre de transport; spuneţi că maşinile nu sunt curate, dar voi sunteţi cei care lăsaţi coji de seminţe, ambalaje de chipsuri, sticle de suc, şerveţele sau pahare de cafea… spuneţi că vreţi locuri confortabile dar voi distrugeţi tapiţeria…

Din respect pentru ceilalţi călători care sunt corecţi şi respectă serviciile oferite, maşina de cusut din halele Autobazei 1 rămâne activă şi eficientă… Mi-ar place să spun că într-o zi, ne vom deplasa cu toţii, în mod civilizat dar ar însemna să cred într-o utopie. Şi aşa… nu-mi rămâne decât să urez succes “croitorilor”. Ei au “tratamentul” pentru majoritatea “cicatricilor din salon”.   

Indiferent de…

…indiferent de problemele noastre personale, indiferent de vreme, indiferent de timp, indiferent de provocările formulate de pensionarii agresivi precum si de tinerii teribilişti care n-au nici un habar despre cele mai elementare noţiuni din serviciul unui şofer de autobuz… Lăsaţi gunoaie în mijlocul de transport, înţăcuşaţi banchetele, vă scrieţi poveştile de dragoste – triste sau fericite – pe panourile interioare, ignoraţi barele de susţinere crezând că două sacoşe de la piaţă sau supermarket sunt mai importante decât… noţiunile clasice care vă învaţă despre “cum să ajungeţi cu bine la destinaţie”. Şi e penibil când ciocăniţi în geamul cabinei, cerând socoteală pentru… trei minute de întârziere. Pe bune, chiar atât de obtuzi mental puteţi fi?! Un semafor, un ambuteiaj, o ambulanţă… un banal control al Rutierei… !  

Însă, indiferent de ceilalţi participanţi la trafic care sfidează bunul-simţ şi care se uită la un manual de legislaţie rutieră precum plăvanii la boiler… indiferent de reclamaţiile nefondate, de “aşa-zişii eroi nedescoperiţi din underground-ul Galaţiului” şi care văd mereu doar partea goală a paharului, NOI suntem încă AICI şi intenţionăm să ne facem datoria. Oricât de greu ne-ar fi! Şi indiferent de… 

Cei responsabili și cu suflet mare

Atunci când lucrezi cu oamenii, e greu să îi mulțumești pe toți cei cu care ai ocazia să interacționezi. Unii te vor aprecia și-ți vor mulțumi pentru faptul că i-ai așteptat încă cinci secunde în stație sau le-ai răspuns politicos la întrebările legate de activitatea regiei de transport local… Alții te vor trata cu aroganța specifică anilor comuniști și post-comuniști, atunci când șoferul de autobuz era văzut ca un bau-bau sâctirit să ne ducă la destinația scrisă pe plăcuța de traseu.

Oricum ar fi, atunci când ajuți un seamăn, contează să ai tu însuți acea bucurie sufletească pentru că ai făcut un bine.

Astăzi, în Gara C.F.R., trapa lui 623 pentru accesul în salon a persoanelor cu dezabilități locomotorii a coborât, încă o dată. Iar la destinație, un “mulțumesc” și o strângere prietenoasă de mână au fost două aspecte care au contat enorm pentru conducătorul auto!

Mă bucur și totodată să felicit regia de transport local pentru faptul că are, ca angajați, oameni sufletești și prietenoși! Și, de asemenea, CINSTE și RESPECT pentru un om cu suflet mare: Emil “Schumi” Ilie – unul dintre titularii MAZ-ului 623!

 

 

 



Civilizaţie... în afara programului

Deschiderea respectiv închiderea programului Pieţei Centrale sunt două puncte zilnice culminante în ceea ce priveşte desfăşurarea transportului local... Doar în exteriorul intervalului care caracterizează activitatea Pieţei, tramvaiele întorc liniştite în bucla terminalului iar autobuzele se bucură de locul de garare pe care ar fi trebuit să-l aibă mereu. 

Măcar atunci e linişte. Până şi călătorii – în Piaţa Centrală mereu sunt destui călători – par miraţi de... acest mic dram de civilizaţie, dram care s-ar putea păstra mereu dacă autoturismele care ocupă abuziv terminalul ar fi garate în parcarea subterană sau în vecinătatea acesteia. Sunt destule locuri. Din păcate, nu şi destul respect, nu şi destulă voinţă.

Să vedem, aşadar, o minune care ar trebui să... reprezinte un aspect banal în ceea ce priveşte organizarea capătului de linie din Piaţa Centrală: trei autobuze la trei trasee diferite, frumos şi elegant garate: LXA – 15, LAL – 35 şi LSJ – 12!

La... capătul lumii

În termeni locali, „capătul lumii” este denumirea acordată cartierului Agrogal, aflat lângă fostele ferme ale I.A.S.-ului din Bădălan.

Cartierul e format dintr-o mână de oameni ce trăieşte în blocuri vechi, oameni uitaţi de edili şi de planurile lor de dezvoltare... oameni care au cerut măsuri minime pentru a-şi desfăşura activitatea şi implicit existenţa. Tot ceea ce au primit – deocamdată – a fost susţinerea Transurb-ului care le-a pus la dispoziţie, cu acordul Consiliului Local, o legătură spre Piaţa Centrală - traseul 8b:

Petiţie pentru... civilizaţie

Gratuităţile oferite pensionarilor de Primărie sunt binevenite însă modul de obţinere a aruncat Transurb-ul în haos.

Aşa cum era şi de aşteptat, haosul de la punctele de distribuţie ale biletelor Transurb se anunţă de lungă durată şi toţi cei care apelează la serviciile principalului nostru operator de transport au de suferit:

-pensionarii, care şi-au făcut datoria către societate şi acum sunt răsplătiţi de aceasta cu... aceleaşi cozi interminabile la care au stat şi-n tinereţe;

-elevii, studenţii precum şi alţi cetăţeni, aşteaptă să-şi achiziţioneze abonamentele dar nu au deocamdată nici o şansă din cauza pensionarilor;

-călătorii ocazionali, care doresc să cumpere măcar un bilet şi sunt nevoiţi să-l ceară de la conducătorii mijloacelor de transport. Din cele văzute şi implicit auzite până acum, chiar şi între orele de vârf şoferii au de eliberat destule bilete, fapt ce produce uneori întârzieri în grafice şi totodată un plus substanţial de stres.

Am formulat următoarea petiţie (http://www.yousign.org/ro/Facilitati-pentru-pensionari-in-vederea-obtinerii-biletelor-gratuite-t-24535) în speranţa că brambureala prezentă îşi va găsi o rezolvare corespunzătoare, în urma căreia atât gălăţenii cât şi vizitatorii care vin în urbea noastră şi apelează la serviciile Transurb-ului să fie mulţumiţi.

Semnaţi şi haideţi să luăm atitudine!

Ordine şi disciplină – măcar la ceas de seară

Evident, NICI UNA dintre persoanele cu putere de decizie nu au luat măsuri în ceea ce priveşte ambrambureala de la terminalul din Piaţa Centrală. Degeaba se supără şoferii microbuzelor private şi degeaba se ceartă vatmanii cu conducătorii motorizatelor care ajung în terminalul din Piaţa Centrală: există promisiuni dar nu şi rezultate! Până la urmă, capătul lui 11 a fost mutat la locul de întoarcere a lui 12 şi 15 iar 8b şi 35 şi-au găsit loc pe... marginea rondului destinat tramvaielor.

După lăsarea serii, odată ce activitate pieţei se reduce semnificativ, autoturismele parcate abuziv în interiorul buclei de întoarcere dispar iar şoferii mijloacelor de transport reuşesc, în cele din urmă, să-şi găsească locul potrivit de staţionare, loc care să nu necăjească pe ceilalţi participanţi la trafic.

În cursul acestei seri, Den-ul LSN a profitat de absenţa grupului de autoturisme şi a parcat în interiorul buclei în timp ce, pe... „extremitate”, ZGT-ul 1252, răsuflă uşurat. E linişte, e bine şi toţi sunt mulţumiţi...

Categorii de călători ai mijloacelor de transport în comun (1)

Nu trece nici o zi de muncă peste mijloacele noastre de transport fără clasicele reprezentaţii oferite de călători. Dintre acestea, o parte sunt amuzante şi nu caută sămânţă de conflict. Altele însă te lasă cu-n gust al naibii de amar, gust care nu dispare nici după terminarea programului.

N-ai ce face, asta înseamnă să lucrezi cu omul: personalităţi diferite, educaţie diferită, mod de a înţelege viaţa şi de a-i respecta pe cei din jur, de asemenea, diferit.

Într-un mijloc de transport în comun, pe parcursul unei singure deplasări între cele două terminale ale unui traseu, ai ocazia de a surprinde toate tipurile de călători. Iată, pe cele mai importante am să încep să le enumăr mai jos, câte trei pentru fiecare postare dedicată acestui subiect.

Pornim de la polul pozitiv, cu Omul Corect, reprezentând o categorie subţire dar nu pe cale de dispariţie. Omul Corect respectă transportul în comun. Se urcă pe uşa din faţă şi-şi cumpără bilet de la şofer, în cazul în care nu are deja unul. Îşi face mai apoi de lucru la perforator pentru validarea călătoriei după care îşi găseşte un loc şi caută să nu deranjeze pe nimeni. Nu produce mizerie şi discută civilizat atunci când are ocazia. Politeţea sa vizează atât pe ceilalţi pasageri cât şi pe conducătorul auto. Ţine cont de anunţurile postate în interiorul salonului, anunţuri care fac apel la siguranţa precum şi la bunul simţ al călătorilor iar la coborâre foloseşte, atunci când se poate, ultimele două uşi. Orice pasager din categoria Omului Corect smulge un mic semn de apreciere din partea conducătorului: „Păcat că nu-s mai mulţi ca el!”.

 Următoarea categorie este cea a Pensionarului Plimbăreţ. Ştiţi care este asemănarea între un Pensionar Plimbăreţ şi un conducător auto? Ambii lucrează în două ture. Aşadar, avem Pensionarul Plimbăreţ Diurn şi cel Plimbăreţ Nocturn.

După cum se observă din nomenclatură, această grupare este formată din persoanele care şi-au încheiat activitatea în câmpul muncii şi adoră micile excursii efectuate în regim local, cu autobuzele, troleibuzele sau tramvaiele regiei noastre de transport. Orice membru al grupării se informează cu sârguinţă despre pulsul oraşului pe parcursul călătoriei care, după două ture deja capătă statut de expediţie ciclică. Nu deranjează pe nimeni şi nu intervin în discuţiile celorlalţi călători dar le înregistrează şi mai apoi le expun, cu prima ocazie, vecinului de gard sau de palier, poştăriţei, vânzătoarei de seminţe de la colţul blocului precum şi oricărei persoane cu urechi dornice de bârfă.

Plimbăreţul respectă şi el conduita mijloacelor de transport în comun. Călătorind în număr semnificativ stârneşte însă nemulţumirea celorlalţi pasageri care au servicii sau diferite activităţi prin oraş şi trebuie să se deplaseze la îngrămădeală.

Dacă această categorie ar alege să se plimbe între orele de vârf, probabil că n-ar supăra pe nimeni. În plus... cei care acum sunt recalcitranţi faţă de Plimbăreţi nu-şi dau seama că peste ani şi ani, poate vor deveni şi ei, la rândul lor, membri ai organizaţiei... Şi atunci vor aştepta, la rându-le un dram de clemenţă şi unul de înţelegere.

Se spune că arta n-o înţelege oricine... Pornind de la această afirmaţie, mă declar pe deplin incapabil în a pricepe „creaţia” Artistului Teribilist, rezultată dintr-o combinaţie primitivă între un marker, de regulă negru, şi un flux de adrenalină prost focalizat. Artistul nu face mare lucru... se semnează pe banchetele, panourile, uşile şi chiar plafoanele mijloacelor de transport din dorinţa de a-şi marca teritoriul. Modul ales nu este mai departe de cel al unui câine care udă un zid...

Membrii acestei categorii sunt mereu vigilenţi şi acţionează în grupuri ale căror rol este de a masca capodopera în curs a Artistului precum şi de a intimida pe ceilalţi călători care îndrăznesc să se revolte împotriva... rezultatului. Din acest motiv, Artistul Teribilist intră mereu în conflict atât cu conducătorul auto cât şi cu Omul Corect şi Justiţiarul de Salon (pe care îl voi prezenta în următorul material dedicat acestei teme). Considerându-se o persoană importantă, Artistul Teribilist manifestă mereu un comportament colorat, de multe ori indecent şi supărător. Dacă îl zgâlţâi prea tare, devine arogant şi-ţi înşiră un pomelnic de cunoscuţi dornici să-l susţină, „de la Fane, borfaşu’ de cartier care n-are frică de zăbrele şi până la procurorul X, bun prieten cu tata”. Şi cu toate acestea... nimeni nu vine să-l ajute pe Artist. În cel mai fericit caz, o mamă necăjită că fiul ei a luat-o pe cărări greşite, cu anturajul...