E încă vară

Un instantaneu pe strada Domnească, străjuită de teii ce încă ne protejează de zilele caniculare și străbătută de mijloacele de transport în comun ce ne poartă spre locațiile dorite și ne aduc… acasă.

 

 

 

 

Surprize, surprize!

Traseul 15 a fost… “reactivat” la începutul de carieră al midibuzelor Isuzu – mai precis în prima jumătate a anului 1999. Nu, nu este vorba de “15’le” din “epoca de aur” care mergea din Micro 19 în Centru… Noul traseu 15 pleca din Piața Centrală, ieșea pe strada Brăilei și cobora la Intfor. Turul se realiza pe strada Sf. Spiridon iar returul, pe strada Prelungirea Traian. De atunci și până-n prezent, ruta a suferit modificări. A existat, la un moment dat, pentru câteva luni, o variantă “extinsă” care asigura legătura între Intfor și Metro, via Piața Centrală…

Important este că principalele capete de linie ale lui 15 au rămas cele stabilite de la începutul lui 1999… Și chiar dacă, de a lungul timpului, ruta a fost extinsă pe străzile Ana Ipătescu, Dogăriei și Eroilor iar terminalul din Piață a fost mutat în apropierea farmaciei Ținc (soluție provizorie până la finalizarea lucrărilor de infrastructură pe segmentul cuprins între Eroilor și Tecuci), ea a fost mereu deservită de midibuze de mică și medie capacitate datorită fluxului redus. Astăzi însă… am avut o excepție: un autobuz de mare capacitate – Berkhof-ul YMR (ex-Novio 1721) – a deservit, pentru prima oară, acest itinerariu iar călătorii au fost surprinși de o asemenea schimbare!

 

Iată-l pe YMR în terminalul de lângă Farmacia Ținc, gata să plece într-o nouă cursă:

 

 

Gustul amar al nepăsării

Puțini dintre noi știu că strada Mihai Bravu ar fi putut intra în istoria – tot mai sărăcăcioasă – a Galaților ca fiind prima stradă pavată cu piatră cubică. De asemenea, pe ea au alergat tramvaiele din anii 1900 și până spre sfârșitul primului deceniu al celui de-al XXI-lea secol. Inițial s-a mers pe o singură linie, până în preajma Grădinii Publice. Pe urmă, doar până la intersecția cu strada Basarabiei (fostă 6 Martie) dar pe două căi distincte pentru tur și retur. Chiar și așa, viziunile Epocii de Aur privitoare la transportul cu tramvaie s-au materializat prin legături între Gara C.F.R. și Bariera Traian, Micro 19, Piața Centrală, C.S.G. sau ICEPRONAV (Gara Fluvială).

Astăzi, ne îngropăm singuri istoria. Încet și trist. Strada Mihai Bravu, pe segmentul cuprins între intersecția cu Basarabiei și cu Gării se află într-un curs de modernizare pe care-l găsesc caraghios. Da, trebuie să acceptăm modernismul însă trebuie să fim totodată conștienți că-l putem aplica (și) pentru a păstra și respecta munca bunicilor și a străbunicilor noștri!

Sunt lecții pe care mulți dintre noi le înțeleg, le apreciază, dar nu au puterea de a le susține; cum naiba s-o faci atunci când edilii, ocrotiți de propriile lor legi, ALEG SĂ CIUNTEASCĂ O STRADĂ CARE AR FI PUTUT DEVENI UN CADRU ISTORIC AL URBEI NOASTRE???

Din Micro 19 și până în Gara C.F.R. – avem doar un singur traseu de autobuz, 29 și unul privat, 64. În trecut, aveam – în curs de o oră – două autobuze la traseul 28 și două la traseul 29, plus 2 tramvaie la traseul 37. Acestea erau coordonate cu orarul trenurilor care ajungeau în Gară și care, la orele de vârf, erau suplementate.

Transurb-ul a luptat pentru reactivarea liniilor de tramvai 36 și 37… S-au implicat și pasionații dar a fost în zadar. Interesele influențate de “vaca mereu bună de muls” au hotărât o moderinzare penibilă, care nu ne va motiva niciodată doleanțele ci, dimpotrivă, ne va arunca doar praf în ochi.

Pe strada Mihai Bravu, în decurs de trei zile s-au scos liniile de tramvai. Apoi au fost tăiați copacii, pe motiv că erau bătrâni și bolnavi… Ce porcărie!

 

 

115 ani de tramvai gălățean, omagiați de tânăra generație de pasionați

N-au mai scris ziarele… Și nici televiziunea nu a mai acordat importanță unui eveniment istoric – unul dintre puținele pe care încă mai putem să le sărbătorim într-un oraș condus de edili penibili: un secol și cincisprezece ani de când primul “tramcar” a circulat în urbea noastră.

Transportul electric cu… pantograf a avut zile de glorie și zile de declin. Gloria a fost în anii “Epocii de Aur”. Iar declinul… în timpul celor două războaie mondiale precum și-n… prezent. S-au făcut minuni și… încă se mai fac minuni.

În cursul acestei săptămâni, tinerii pasionați au încercat, prin ambiția și posibilitățile lor, să ofere o expoziție pentru cei 115 ani de tramvai gălățean. Nu s-a implicat nici presa, nici televiziunea, deși au fost invitate. Păcat! Activitatea lor ar fi fost demnă de un articol sau reportaj!

Pasiunea pentru mijloacele de transport merge mai departe. Astăzi cu generația mea, mâine cu un nou grup de tineri deosebiți.

Felicitări și mult succes în continuare!

 

 



Dimineață de vară

Pe strada Dogăriei, cu Berkhof-ul DDJ deservind traseul 36:

 



Pe șantierul din Piața Centrală

S-a promis că până la sfârșitul toamnei, se va relua circulația pe segmentul din strada Traian cuprins între Baia Comunală și Piața 30 Decembrie. Lucrările sunt în grafic: linia de tramvai a fost înlocuită și poziționată corespunzător, la fel și bordurile. În privința terasamentului, se lucrează la nivelarea carosabilului iar trotuarele așteaptă covorul asfaltic. Din păcate nu au prevăzut spații pentru plantarea pomilor – cei vechi au fost încadrați corespunzător iar alții, bătrâni și uscați, au fost tăiați.

Proiectul în sine nu s-a abătut de la fosta infrastructură deși ar fi fost cazul; după cum am mai spus, devierea liniei de tramvai pe lângă parcarea subterană cu terminal poziționat în linie dreaptă lângă Halele Noi ar fi fost perfectă! Zic asta fiindcă s-ar mai fi stins din îngrămădeala aceea din bucla de întoarcere iar vatmanii ar fi avut posibilitatea să observe corespunzător, în oglinda laterală, dacă pasagerii au urcat sau au coborât din salon și astfel să poată pleca din statie în condiții sigure. Ideea devierii aparține domnilor ingineri Culiță Paraschiv și Dan Herepean și a fost înaintată de Transurb către Primărie. Din păcate, birocrația cât și lipsa de viziune, logică și interes au făcut ca proiectul să se suprapună peste formatul vechi. Se putea face mult mai mult. Dar dacă acesta este nivelul de pregătire și ambiție al celor care ne conduc… Să ne mulțumim și cu atât.

Fotografiile au fost realizate în cursul acestei seri:

 

 



După aproape patruzeci de ani… nici o modernizare în ograda Transurb-ului

O vizită la Autobaza 1 sau la depourile de tramvaie poate fi considerată o incursiune în timp: în halele, secțiile și birourile ridicate pe la începuturile anilor ’70 lucrează aceiași angajați care au învățat, de a lungul timpului, să repare Tatre, Timiș-uri, Duewag-uri, Roman-uri, Ikarus-uri, DAC-uri, DAB-uri, MAZ-uri… Din punct de vedere al pregătirii și experienței acumulate, îi numim, cu cinste, PROFESIONIȘTI.

Trist este că factorii de decizie n-au făcut niciodată viața ușoară acestor PROFESIONIȘTI. Factorii de decizie, adică serviciul de transporturi din Primărie care continuă să ne dezamăgească, zilnic, prin ineficiența sa. De ce spun asta?! Fiindcă mecanicii, electricienii, sudorii și celelalte suflete care se ocupă de repararea, verificarea și întreținerea mijloacelor de transport care ne deservesc urbea lucrează cu piese și echipamente vechi, în incinte care n-au cunoscut niciodată un semn de modernizare. De ce nu se alocă fonduri de la Primărie pentru o spălătorie nouă în incinta depoului de pe Magistrala C.S.G. și una pentru Autobaza 1?! De ce nu se acordă fonduri pentru asfaltarea pistelor în Autobaza 1, pentru consolidarea R.T.-urilor și dotarea lor cu echipamente moderne?! În fruntea urbei s-au tot perindat primari reprezentând diferite partide însă nici unul nu a avut o echipă luminată care să înțeleagă rostul și eficiența regiei de transport local, nici unul nu a priceput că “PENTRU A AVEA PRETENȚII, MAI ÎNTÂI TREBUIE SĂ INVESTEȘTI”. Dar chiar și în aceste împrejurări, profesioniștii au continuat și continuă să facă minuni. Cu ceea ce au. Și de multe ori au fost nevoiți să găsească și să aplice soluții complicate pentru lucruri simple.

O magazie dotată corespunzător și probabil contracte directe cu depozitele locale de piese auto ar ajuta enorm la pregătirea autobuzelor, troleibuzelor și tramvaielor. Se poate la Transport Public Focșani, de ce să nu se poată și la Galați?! Aa… fiindcă Primăria este incapabilă și indiferentă?!

Mașinile ne servesc atât cât le permit echipamentele precum și sincronizarea acestora. 603 a cedat pe strada Navelor și a fost resuscitat. A urmat 602, vineri noapte, la ultima cursă la traseul 11… A venit PNN și i-a oferit ajutorul necesar pentru ca acesta să se poată îndrepta singurel spre “casă”. Iar astăzi dimineață, în jurul orelor 10, 601 s-a îmbolnăvit în terminalul din Gara C.F.R. și a solicitat ajutorul Asistenței Tehnice.

Și ELE, și NOI așteptăm ceva mai bun, ceva mai logic spre o evoluție deja întârziată… Poate, în acea zi în care nu vom mai fi egoiști și ne vom gândi și la cei din jur. În ceea ce privește transportul local gălățean – au trecut aproape patruzeci de ani. Însă speranța încă mai trăiește.