Unu’, doi, trei...

În aproape fiecare terminal al traseelor deţinute de regia noastră de transport local există câte un grup de câini obişinuiţi atât cu conducătorii auto cât şi cu călătorii. Grupurile nu sunt periculoase ci, din contră, membri ei devin de multe ori amuzanţi în încercarea de a te convinge să le dai câte ceva de mâncare.

De exemplu, la Metro, un dulău alb aleargă după fiecare autobuz şi aşteaptă civilizat, în dreptul primei uşi, să coboare călătorii. Pe cei care îi cunoaşte ca fiind darnici, îi îmbrăţişează bucuros. Ceilalţi primesc câte un botic umed în palmă sau câte o lăbuţă de atenţionare pe pantalon... „Nu mă ignoraţi”, pare să spună acesta.

În Gara C.F.R. este... crescătorie; patrupedele au o arie mult mai mare de acţionare, întinsă între trei staţii: Autogara (staţiile tur şi retur) precum şi capătul de linie. Oricât de flămânzi ar fi, membrii trupelor nu forţează niciodată nota: le dai, se bucură, nu-i bagi în seamă, aşteaptă un alt pasager, mai omenos...

Staţia de la Spitalul Judeţean – deşi nu este terminal – e mai mereu supravegheată de o gaşcă de câini prietenoşi. Dacă eşti în aşteptarea mijloacelor de transport care coboară spre Ultimul Leu eşti protejat, indiferent dacă le dai ceva de mâncare, îi mângâi pe cap sau, pur şi simplu, stai pe lângă ei: toate persoanele dubioase sunt lătrate copios şi... doar atât. Grupul stă alături de tine până când soseşte mijlocul de transport dorit. Pe urmă, acesta se ataşează de un nou val de călători...

Nici capătul de la INTFOR nu duce lipsă de dulăi... Astăzi dimineaţă am fost vizitaţi de o domnişoară dornică să-şi înşele dieta...

... pe urmă de-un bejuliu visător la o masă gratuită...

... precum şi cenuşiul care, ajuns prea târziu, are slabe şanse. Nu-i nimic, poate la următorul autobuz va fi el primul şi va avea mai mult noroc...

Digitalele DAB-urilor

Uneori se implică şoferii care-şi respectă mijlocul de transport primit pentru efectuarea serviciului (cazul DWM)... Alteori, e vorba de un RK efectuat cu seriozitate de angajaţii Autobazei 1 (cazul FRD)... sau de eficienţa personalului danez...(cazul DWO).  

Din patru locaţii de postare a traseului, DWO deţine supremaţia informativă... DWM şi FRD îl urmează cu... trei locaţii.

Când nici în bască nu te doare...

Ultimele săptămâni, pe lângă stresul pe care unii participanţi la trafic l-au provocat şoferilor Transurb-ului, s-a adăugat şi-un bonus de dobitocie născută din... comoditatea celor care cred că „urbea e doar a lor”.

Nici ziua de astăzi n-a fost ferită de astfel de evenimente: dimineaţă, maşina unui şofer neatent a stânjenit activitatea Tatrei 1348 repartizate la traseul 8 iar spre seară, pe bulevardul Oţelarilor, deţinătorul unui Cielo a dat de furcă mijloacelor de transport care rulau la traseele 102/105. Din păcate, aceeaşi problemă s-a înregistrat şi-n cursul zilelor trecute, când „amatorii” şi-au lăsat maşinile în drum deşi aveau suficient loc de parcare.

Sufleţel de Astra

1280 în prim-plan... Unul dintre veteranii Astra/Ikarus care a beneficiat de multă atenţie şi pasiune din partea şoferilor şi care încă mai beneficiază!

E regretabil că urbea noastră n-a achiziţionat, în anul 2000, mai multe astfel de troleibuze. La o primă analiză, era un moment oportun întrucât epoca DAC-urilor 117E şi 217E stătea să apună iar transportul electric necesita un suflu nou.

Conform opiniilor culese până acum de la pasionaţi, şoferi şi simpli călători, dacă am fi avut un lot de cel puţin zece Astre n-am mai fi optat pentru MAZ-urile 203T fiindcă acele zece Astre ar fi fost şi acum apte de serviciu. Astfel, fondurile economisite ar fi fost utilizate spre rezolvarea altor necesităţi ale Transurb-ului... Poate greşim: specialiştii ştiu mai bine ca noi – drept dovadă, Transurb-ul ţine steagul sus şi continuă să-şi servească pasagerii prin servicii tot mai bune. În plus, în 2000 era o altă conducere, o altă optică... Ceea ce a scăpat de sub control atunci e corectat acum, în prezent, cu toată eficienţa de care dispune principalul nostru operator urban.

„N”-urile: şoferi diferiţi, acelaşi tipar

Susţineam, în postările anterioare, că există câteva Den Oudsten Bussen (DAF-uri) care sunt răsfăţate de şoferii ce-şi execută meseria la bordurile lor... Noi, din punctul de vedere al călătorilor/pasionaţilor, vedem, cel mai limpede, măsurile estetice; ei bine, pe lângă acestea există şi colaborarea cu R.T.-ul precum şi interesul personal, plătit cu pasiune şi răbdare de conducătorii care-şi respectă meseria şi doresc să se impună în faţa călătorilor prin... modul lor onest de a fi.

De câteva săptămâni, LTN-ul a adoptat... „stilul posterior” promovat de colegul LSN; aşa, ca-ntre „N”-uri. Ambele au cornierele posterioare vopsite în negru fapt ce, în opinia mea, adaugă un plus la aspectul lor. Ar fi o nouă asemănare... după interesul pe care titularii acestor mijloace de transport şi-l dau atât pentru partea tehnică cât şi pentru întreţinerea interioară.

Respect faţă de călători, curăţenie, odorizante... „N”-urile ca-ntre „N”-uri; cinste transportului local urban, cinste meseriei de şofer prestate din proprie pasiune.

Schimbare de plan

În urma plângerilor efectuate de călători, plângeri care, majoritatea, s-au concentrat după intervenţiile ample ale personalului de la Control Trafic featuring Jandarmeria, conducerea Transurb-ului a decis, pe la mijlocul lui 2011, postarea de noi gherete în staţiile mijloacelor de transport. Câteva exemple... Ghereta de la Bănci, cea din faţa Muzeului de Artă, cea de la Spitalul Judeţean... Nici acum acestea nu s-au integrat în circuitul de distribuţie al biletelor/abonamentelor fiindcă o nouă idee, mult mai practică din punct de vedere a rentabilităţii economice a societăţii de transport local a fost aceea de a „trece” serviciul de eliberare a biletelor în grija şoferilor.

Aşadar, mergând după principiul multifuncţional al prezentului şi anume acela în care salariatul cel mai bun este cel care poate face cât mai multe lucruri deodată, gheretele rămân fără stăpân iar călătorii presează şoferii aducându-le astfel un plus de stres. Au apărut deja, pe geamurile cabinelor mijloacelor de transport afişe care roagă călătorii să cumpere bilete de la conducătorul auto doar la urcarea în staţii, tocmai pentru a nu distrage atenţia acestuia pe parcursul călătoriei...

Viitorul vorbeşte – deocamdată indirect – despre o nouă măsură, şi anume aceea de amplasare a unor automate de bilete în saloanele mijloacelor de transport. Până atunci însă, şoferii care rulează la traseele cu flux mare de călători continuă să jongleze cu... stresul şi atenţia distributivă iar gheretele... dacă tot nu vor mai fi folosite, ar trebui retrase din staţii şi fie păstrate pentru utilizări/înlocuiri ulterioare, fie vândute (cei de la panificaţie ar avea mare succes cu ele). Cert este că dacă aceste... „cutii” continuă să şadă inutil în dreptul staţiilor, lipsa de cultură a unora îşi va spune, mai devreme sau mai târziu, cuvântul. În acest sens, dau ca exemplu incidentul de săptămâna trecută când cabina telefonică din staţia Romtelecom (Bănci) fusese împinsă şi sprijinită peste ghereta de bilete.

Particularitatea lui 627

După cum susţineam în postările anterioare, fiecare şofer care îşi apreciază şi totodată respectă mijlocul de transport face tot posibilul pentru a-l întreţine şi totodată pentru a-l face cât mai prezentabil.

În rândul MAZ-urilor... dacă 629 are bordul îmbrăcat în mochetă albastră iar 628 prezintă, în momentul de faţă, un autocolant negru în partea superioară a parbrizului, hărţi pe geamurile cabinei şi semne de organizare a fluxului de călători pe fiecare canat al uşilor de acces (semne pe care – cu toată strădania colegilor şoferi – călătorii nu le respectă niciodată, din eternul spirit de turmă), iată că şi 627 iese în evidenţă cu două lămpi de iluminare posterioară a numărului de înmatriculare.

Operaţiunea „Călătorul şi şoferul”

Este a treia zi de când personalul de la Control Trafic a ieşit pe străzile oraşului ca să verifice corectitudinea celor care utilizează mijloacele de transport ale Transurb-ului... Ieri seară, grupul de controlori însoţit de poliţişti se afla în Ţiglina I (în dreptul magazinului Orange). Astăzi, zonele vizate au fost General şi, pe seară, din nou Ţiglina I.

Pe lângă controlul călătorilor s-a verificat şi corectitudinea şoferilor mijloacelor de transport. Din nou s-a pus problema oamenilor aflaţi în cabină (fapt ce mie mi se pare o prostie uriaşă!) precum şi a respectării foilor de traseu.

Prin urmare, dragi călători, nu vă hazardaţi să vă daţi rotunzi; mai bine 1.5 lei decât 25...

Ataşez, mai jos, un articol din cotidianul „Viaţa Liberă”, ediţia de astăzi:

Un alt nefericit...

E vorba de MAZ-ul 613 care, dacă  nu primeşte atenţia cuvenită, va candida la poziţia de „primul 203 casat”... Cabina e OK dar salonul... Centurile de susţinere şi o parte din mânere lipsesc iar echipamentele canatelor... ei, bine, judecaţi si dumneavoastră din pozele pe care le-am ataşat mai jos!

Da, e vorba de principii vechi, adaptate la modele noi... Dragi proiectanţi, le-aţi ales ca „soluţie ideală” dar rezultatele oferă... alte concluzii. Exemplu?! Uşa mediană!

Şi pot oferi mult mai multe exemple despre „ceea ce unii consideră calitate”...

Măsuri nu tocmai fericite

Intru în anumite detalii tocmai fiindcă îmi pasă, haideţi să zicem, mai mult decât unui simplu călător; oare ce se mai întâmplă prin ograda Transurb-ului?!  Se pare că membrii conducerii au început să devină călăii celor pe care ar fi trebuit să îi sprijine! În ultimele zile s-au făcut tot felul de controale iar măsurile au fost nu tocmai fericite: colegii, rudele sau prietenii şoferilor care călătoreau în cabinele MAZ-urilor au fost daţi jos (contactări telefonice în urma cărora conducătorii au trebuit să se conformeze), lădiţele cu dublu rol din cabinele acestor maşini au fost „săltate” şi, în plus, din câte am asistat la o discuţie, am înţeles că nimic din ceea ce a promis conducerea Transurb-ului la ultima grevă nu a fost pus în practică. Prin urmare, şoferii gălăţeni privesc cu jind la colegii lor de la Bucureşti sau Brăila, unde lucrurile par ceva mai bune (din punctul lor de vedere, punct pe care într-o oarecare măsură îl susţin). Despre telefoane mobile nu mai discutăm... se ştie că dacă eşti prins la telefon şeful te sună (la aceelaşi telefon!!!) pentru a te mustra. Dar, pe de altă parte, au ieşit discuţii privitoare şi la bidoanele cu apă, sau la diferite unelte (precum cele de curăţat podeaua sau geamurile).

Înţeleg şi apreciez modul în care Transurb-ul a gestionat şi s-a ocupat până acum de imaginea sa. De la începutul anilor 2000 şi până în prezent am văzut multe lucruri frumoase, şoferi civilizaţi, cu bun simţ, răspunzând politicos călătorilor care necesită diferite informaţii (mai sunt şi excepţii dar destul de rare), o organizare şi distribuţie logică a maşinilor pe trasee, investiţii destul de bune (cine s-a luptat pentru achiziţionarea celor 30 de DAF-uri merită felicitat pentru alegerea făcută întrucât acestea dau clasă celorlalte mijloace de transport din parc) şi lista poate continua... Putem spune că Transurb-ul a evoluat în slujba gălăţenilor dar uităm un aspect important: şoferii sunt cei de care depinde buna funcţionare a „angrenajului” urban şi nu ar trebui ca oamenii din conducere să îi sufoce şi să îi streseze mai mult decât o face regimul rutier sau călătorii recalcitranţi! O parte din măsurile acestea le consider cam aiuristice întrucât ele nu sunt în slujba conducătorilor şi îi stresează mai mult:

-călătorii din cabină: e jenant să-ţi dai mama, tatăl sau fratele jos din cabină (e un aspect de bun simţ). Nu ştiu dacă oamenii care au făcut mare tam-tam pe acest subiect şi ar fi în locul şoferilor de mijloace de transport şi-ar da jos rudele... În plus, opt-nouă ore de tăcere e mai rău ca la pârnaie; chiar să nu schimbi o vorbă cu cineva cunoscut, o glumă, o bârfă?! Bine, o să ziceţi „regulamentul prevede...” dar nu vorbim şi despre părţile stresante ale acestuia?! Românul a fost mereu inventiv: vom ruga pe cei care se află în cabine să se întindă pe burtă atunci când dăm de câte un punct de control, este răspunsul ironic al unor colegi;

-bidoanele cu apă: săltate şi ele de-aiurea! Păi dacă unui om i se face rău în maşină şi necesită o gură de apă?! Extindem ideea şi la găleţi: dacă vre-un călător vomită pe podea (s-au întâmplat destule cazuri în ultima vreme), ce facem?! Retragem maşina pentru a o spăla în loc s-o curăţăm la capăt de linie?! Sper că ştiţi că se pierd ture din programul şoferilor, ture care „costă” la salariu!

Iată, acestea sunt marile probleme cu care se confruntă autobaza! În loc de a urma procesul civilizat şi rodnic de până acum, trecem pe... arătură. Este foarte posibil ca, înaintând pe-un asemenea ritm, să se pună de-o grevă! Şi cred că n-are rost să ne amintim de ultima, când anumite scaune s-au legănat îngrijorător!