Într-un oraș
care are ceva pretenții de modernizare te aștepți să descoperi o evoluție
logică, elegantă și totodată firească a lucrărilor… Din păcate, o parte dintre
aceste așteptări sunt anulate în mod stupid.
Exemplul pe
care vi-l ofer - și care are legătură cu tematica promovată de acest blog –
vizează stațiile mijloacelor de transport local. În urmă cu aproximativ doi ani
(în vara lui 2012), o parte dintre refugiile destinate călătorilor au fost
demontate. Astfel, opriri cu flux mare de călători au rămas… sub cerul liber,
ne mai fiind capabile să ofere nici o protecție în calea intemperiilor.
LIDL s-a
implicat – pentru campania de publicitate – în asamblarea unor refugii, ca de
exemplu la “Neacșu” sau la “Potcoava de Aur”. După care a urmat o pauză
semnificativă, până-n vara anului trecut când Primăria a dat din nou undă verde
iar lucrurile au început să se miște pe strada Traian și DN 26. Mai exact, pe
itinerariul actualului traseu 35, unde s-a făcut exces zel: mergând spre Metro,
ultimele două stații sunt de coborâre. Cu toate acestea ambele opriri au primit
refugii din sticlă, cu copertină și băncuțe de lemn solid pe care… nu stă
nimeni s-aștepte autobuzul. Această observație e valabilă și pentru stația de
retur, de la Baia Comunală.
Așadar, avem
stații dotate corespunzător dar lipsite de călători și stații “libere” dar de
maxim interes local. În cea de-a doua categorie se încadrează terminalul de la
Metro, unde conducerea acestui hypermarket nu este capabilă să construiască o
nenorocită de copertină care să protejeze pe cei care apelează la traseele de autobuz
12, 17 și 35. Egoism sau indiferență? Poate ar trebui să menționez faptul că
acest terminal este frecventat în mare parte de angajații celor de la Metro
precum și o parte din cumpărătorii săi! Restul călătorilor care activează la
punctele de lucru din zonă au stație la intersecția dintre DN 26 și poteca
presărată c-o brumă de ciment știrb și măcinat, care are pretenția de a se numi
strada Cetățeanu Ioan…
Iată, în această seară, a plouat și a bătut
vântul iar călătorii au tremurat până la sosirea autobuzelor. Doresc să felicit
pe această cale conducătorii care au permis călătorilor s-aștepte în saloanele
mijloacelor de transport conduse, mașinile de care aveau nevoie pentru a ajunge
la destinația dorită. E un gest nobil, demn de apreciere.
