Bune la toate

Odată cu venirea DAF-urilor, imaginea Transurb-ului s-a îmbunătăţit şi, mai mult, au început să se facă simţite încasările. Asta pentru că autobuzele achiziţionate recent sunt utilizate atât la traseele locale cât şi la cursele convenţie şi, din câte am mai observat, sunt închiriate pentru diferite ocazii. În momentul de faţă, DAF-urile sunt considerate cele mai bune mijloace de transport din Galaţi deşi nu sunt noi (au fost fabricate în anii 2000 – 2001). Toate sunt funcţionale şi majoritatea au afişajele digitale active. Un pas „evolutiv” îl constituie faptul că destinaţia curselor convenţie se poate face în regim digital, o prezentare elegantă pe lângă confortul si calitatea oferită călătorilor.

Tot ele deţin şi supremaţia la „alte închirieri”... Am văzut în urmă cu aproximativ două săptămâni unul dintre aceste autobuze transportând copii iar altele apar săptămânal în faţa Teatrului Dramatic.

1.DAF deservind unul dintre trasee locale;

2.Un exemplar pregătit pentru o cursă convenţie (observaţi afişajul);

3.Autobuze în aşteptare în parcarea Teatrului Dramatic.

Nesincronizări

Una dintre problemele care frământă nervii celor dornici s-aibă un transport civilizat în urbea lor este frecvenţa maşinilor care nu respectă întotdeauna ceea ce stă scris pe hărtiile afişate pe la capetele de trasee sau prin staţii. Dragi, călători, nu vă pierdeţi cumpătul... Nu ţipaţi la şoferi; nu e vina lor. Şi eu am stat de nenumărate ori peste douăzeci de minute în aşteptarea unui 102 iar când într-un târziu, a venit, m-am îngrămădit în salon, gata să-mi pierd suflarea...

Transurb-ul încearcă să ne ofere servicii moderne însă nu beneficiază de sprijinul necesar. Ne încurcăm în birocraţie şi ne plângem atunci când trebuie să acordăm subvenţii, nu-i aşa, dragi consilieri?! Şi asta fiindcă trebuie să sprijinim „sindromul microbului privat” (a se citi şi interpreta „maxi-taxi”) în goana după bani şi totodată în lupta între civilizaţie şi aviditate financiară. Haideţi s-o dăm naibii pe faţă: unii sapă, alţii încearcă să peticească ceea ce ar trebui să se numească transport local gălăţean.

Astăzi, 24.02.2010, orele amiezei... Mulţimea aşteaptă un 11. Urmează suplementarea, dar până atunci... primul 11, prima oportunitate.

Am să vă spun un aspect „cules din teren”, un aspect de care, dragi responsabili, n-ar trebui să vă doară în cot fiindcă poate oricând căsca un abis către falimentul instituţiei pe care o reprezentaţi: călătorii cu abonamente au început să se plângă despre organizarea efectuată de Transurb... Înclin să le dau dreptate acestor oameni: în nouă minute au venit trei maxi-taxi pentru Micro 13 şi doar un singur autobuz... Iar călători erau destui şi nerăbdători! Iată rezultatul, în poza de mai jos... Problemele din grafic ridică aspecte negative asupra principalelor trasee care străbat oraşul.

Transurb-ul a făcut până în prezent paşi importanţi în ceea ce priveşte disciplina şi confortul oferite călătorilor săi. Există însă mici scăpări care trebuiesc ajustate... Mici scăpări care ar putea aduce beneficii substanţiale!

Se spune ca DAF-urile sunt mai „încăpătoare” decât MAZ-urile; iată că la orele de vârf, în regim de „întârziere”, nici măcar ele nu pot face faţă fluxului de călători. Se cere o gestionare mult mai amănunţită a principalelor trasee din oraş... Acele sincronizări care încă lipsesc...