Prezentari mijloace de transport si diverse filmari efectuate din cabinele acestora

Loading...

sâmbătă, 30 iunie 2012

Vara, motoarele se-ncing...

FRD, ca la început...

Mai precis fără reclamă, ca-n primele zile în care a rulat la traseul 102, pentru regia noastră de transport local. După cum spuneam, FPX şi FRD au fost singurele DAB-uri (componente ale celui de-al doilea lot achiziţionat de Transurb) care n-au debutat cu reclame în circuitul local. În cursul acestui an, începând cu luna mai, FRD a promovat material publicitar pentru berea Noroc. La sfârşitul acestei luni, contractul a expirat iar autobuzul a redevenit galben... pur danez.


1403, din nou prezentabil

Povesteam cu ceva timp în urmă despre starea deplorabilă în care se afla troleibuzul MAZ cu numărul de parc 1403... O bară din salon lipsită de şuruburile de fixare din zona înferioară, un panou superior desprins, semnalizări sparte, becuri de orientare laterală absente sau arse, parbriz fisurat, lumini la acţionarea uşilor absente şi oglinzi laterale distruse...
Ei bine, refacerea lui 1403 s-a desfăşurat treptat, în direcţia cea bună: pentru început s-a fixat bara şi panoul din salon, pe urmă s-au montat becuri noi pe laterale şi în zona inferioară a panourilor de comandă specifice fiecărei uşi, s-a schimbat parbrizul, oglinzile şi desigur, semnalizatoarele. Toate acestea au făcut ca MAZ-ul respectiv să se înscrie din nou în rândul troleibuzelor prezentabile care deservesc urbea noastră.
1403 continuă să-şi păstreze un aspect cât mai apropiat de cel original; actualii săi titulari manifestă interes pentru menajarea lui din punct de vedere tehnic, mergând pe un principiu simplu, curat şi eficient:




vineri, 29 iunie 2012

Mazepa I

Dimineaţă, în zona TreiStar, cu MAZ-ul 57 în prim-plan...



Stres pentru candidaţi, stres pentru părinţi, stres pentru şoferi

În majoritatea ţărilor civilizate s-a stabilit un mod elegant, logic şi totodată economic de deplasare... Posesorii de autoturisme au o gamă largă de opţiuni avantajoase atunci când vine vorba de a străbate itinerariile dorite: amintesc doar modul în care aceştia înţeleg şi respectă transportul public, mai avantajos pentru bugetul de familie, utilizarea bicicletelor sau chiar a mersului pe jos pentru cei care au de parcurs distanţe medii şi ţin la sănătatea lor precum şi respectarea anumitor măsuri pentru cei care „nu pot în ruptul capului fără maş’nicile lor” (zile în care circulă doar autoturismele cu un anumit număr de înmatriculare, week-end-uri în care anumite străzi sunt închise pentru a găzdui terase sau promenade, străzi care beneficiază, funcţie de zi, la câte un singur sens de mers...).
Sunt convins că oricine ar citi aşa ceva s-ar minuna şi ar trata totul cu indiferenţa tipică unei dezvoltări gomoase, în care binele personal trece peste bătaia de obraz a celor din jur... Noi (nu mă refer doar la Galaţi ci la majoritatea judeţelor din scumpa noastră patrie) ne-am învăţat să mergem cu Mercedes-ul chiar şi două sute de metri, până la brutărie sau la punctul de colectare a deşeurilor menajere, nu din necesitate ci fiindcă tre’ să vadă tot cartierul cât de bogaţi sau de trendy suntem, dacă mergem la grătar e musai ca fiecare familie sau prieten invitat să vină cu maşina din dotare (dă-o naibii de ecologie, noi să ne simţim bine!), deplasarea la servici implică din nou utilizarea autoturismelor personale deşi, în unele condiţii, transportul local este mult mai avantajos...
Dacă încercăm să schimbăm ceva urmând modelul vest-european, posesorii de maşini reacţionează precum gorilele turbate... Şi iată cum, în urbea gălăţeană, lipsită de posibilitatea de a găzdui în parcări patrimoniul auto ale fiecărui gălăţean (unii au şi câte trei maşini, una pentru serviciu, una pentru piaţă şi una pentru concediu!) ne sufocăm din comoditate şi prostie!
Un exemplu clasic a avut loc astăzi, pe (deja) chinuita stradă Bălcescu: mare stres, atât pentru candidaţii care au optat pentru admiterea la Colegiul Naţional Vasile Alecsandri cât şi pentru părinţi... Tipic româneşte, o mare parte din familiile cu maşină în dotare a tras în faţa liceului, ignorând faptul că acolo se află o staţie de autobuz. Au existat însă şi cazuri de bunsimţ, când părinţii au arătat copiilor ce înseamnă un minim de respect pentru societate şi au garat maşinile fie în parcarea de lângă Policlinică, fie la o distanţă considerabilă de staţie şi de semafor. Din nefericire, aceştia au fost puţini la număr...
Prin urmare, încă de la primele ore ale dimineţii, în staţia liceului de elită al judeţului nostru s-a lăsat cu claxoane şi înjurături: mijloacele de transport ale Transurb-ului cât şi microbuzele private au fost nevoite să blocheze traficul prin staţionare silită... pe cea de-a doua bandă de circulaţie. A rezultat un balamuc suplementar, un plus semnificativ la stresul pe care şoferii îl au zilnic atunci când străbat strada Nicolae Bălcescu printre gropi, muncitori şi canalizări înălţate...
Postez, mai jos, două fotografii justificatoare despre ceea ce înseamnă „jungla rutieră gălăţeană”, în speranţa (vagă, ce-i drept) că unii vor pricepe şi se vor simţi... Avem şi noi opţiuni pentru a promova o societate mai bună dar dacă nu ne implicăm în mod colectiv, degeaba le mai avem. Şi iată cum ajungem la maxima unui mare filosof:Un popor dornic de dezvoltare are propria-i iniţiativă; un popor ce trebuie dezvoltat are propriul său bici”.



joi, 28 iunie 2012

Grafic de vară

La terminalul de lângă Grădina Publică, înainte de o nouă plecare la locale:


Plugul cel solitar

Când am fost în vizită la depoul de tramvaie în urmă cu aproximativ o lună, alături de Terry Lawson, am descoperit într-una din hale, două dintre cele trei pluguri pe care le deţine Transurb-ul: 1302 şi 1303. Din păcate, nu am reuşit să-l descoperim şi pe al treilea...
Nici în cursul vizitei efectuate alături de vizitatorii pasionaţi de mijloacele de transport electrice n-am reuşit să-l descopăr pe marele absent; şansa s-a ivit abia în ziua în care s-a descărcat, în depoul de tramvaie de pe Magistrala C.S.G., primele 5 ZGT-uri trimise din Rotterdam...
Însoţit de colegul George_GL, l-am găsit pe marele absent într-una din halele estice ale depoului, ocazie ce a „cerut” o fotografie.
M-a impresionat ordinea şi curăţenia care domneşte în fiecare hală, în ciuda faptului că se lucrează intens. Personalul depoului de tramvaie este format din profesionişti organizaţi, disciplinaţi şi cu mare dragoste pentru mijloacele de transport deţinute. În privinţa lui 1304 – plugul pe care n-am reuşit să-l surprind până acum, în fotografii – vă asigur că este bine mersi şi tot de ce are nevoie este o cosmetizare minoră, pe care probabil o va primi până la instaurarea sezonului cu ninsori abundente...
În ultimii trei ani (conform statisticilor mele), nu s-a casat decât un singur tramvai. E drept, unele au fost trase pe dreapta şi descompletate, altele au reprezentat obiect de licitaţie înainte de „pensionare”... Tramvaiul de care ne-am despărţit este „ţâşnitoarea” 1301 (despre care am mai vorbit într-o postare anterioară). Restul, vagoane motoare şi remorci, continuă să trăiască în cele două depouri deţinute de Transurb...


„Linia de atac” a DAB-urilor

Au mai rămas, în serviciul local, 13 din cele 20 de „galbene daneze” care au salvat în cea de-a doua jumătate a anilor 2000, transportul local din Galaţi...
Prezentul continuă să marcheze cu cinci DAB-uri: DWM şi DWO din primul lot, precum FPU, FPV şi FRD din cel de-al doilea. Pe lângă acestea, activitatea secundară suplinită de DWH şi DWP (primul lot) şi de FPW, FRA, FRC şi FRE (celălalt lot) a fost întregită, în ultimele zile, de două rarităţi: este vorba de DWJ şi de DWN, ambele folosite intens la cursele speciale.
DWN este una dintre maşinile care intenţionează – alături de DWM – să reziste cât mai mult în peisajul urban. Desigur, aici e vorba de interesul pe care titularii îl acordă mijloacelor de transport care îi slujesc: DWN continuă să se păstreze într-o condiţie tehnică excelentă, iar ca aspect... acesta a trecut printr-o cosmetizare minoră: geamurile laterale şi luneta fumurie au fost preluate de la colegii danezi casaţi (FPX, FPY respectiv FPZ). În ultimele două zile, acesta a devenit o prezenţă constantă pentru una dintre cele mai agitate linii din portofoliul deţinut de Transurb: 105. Deocamdată a apărut doar pe tura 1...
Fostul 2908 devine primul DAB din primul lot de achiziţie (seria 29xy) care beneficiază de geamuri fumurii. Este o măsură bună, îndreptată împotriva radiaţiilor ultraviolete ale verilor călduroase care scarmănă sănătatea călătorilor.



miercuri, 27 iunie 2012

Alături de ultimul tramvai românesc

În cursul vizitei realizate alături de grupul de vizitatori interesaţi de mijloacele noastre de transport electrice, am reuşit să surprind în câteva fotografii singurul Timiş 2 rămas în depoul de tramvaie din Bariera Traian. După cum spuneam în postările anterioare, ultimul mohican autohton produs în vestul României aşteaptă să fie renovat pentru un posibil muzeu deşi în prezent, piese originale pentru el sunt foarte greu de găsit.

Speranţe există... să sperăm că, atunci când se va putea, acestea vor prinde contur într-un mod constructiv, care să readucă măcar în zilele speciale (vizitele pasionaţilor mijloacelor de transport, diverse sărbători sau festivităţi locale...) „un moment din istoria naţională a transportului electric pe şinele urbei noastre”.








Am mai pierdut un DAB...

Este vorba de FPZ (ex-1946) care a căzut la datorie în urmă cu aproximativ două luni. Motorul său a cedat iar în prezent, acesta a devenit donor pentru celelalte DAB-uri rămase în circuitul urban.
Ar trebui menţionat că după încheierea scurtei „epoci DAB”, timp în care toate galbenele daneze şi-au „dinamizat” bătrâneţile la traseul 102, FPZ a fost una dintre maşinile utilizate deseori la Cursele Speciale pentru C.S.G. (Arcelor Mittal). În ceea ce priveşte activitatea în regim urban, preferinţele lui FPZ au vizat traseele 9 şi 104, suplinite, în special, în zilele de week-end. De asemenea, acesta a mai avut apariţii sporadice la rutele 19, 20 precum şi la cupla 102/105.


620, în aşteptare

Acest MAZ lipseşte de ceva timp (geam spart plus câteva echipamente ce trebuiesc înnoite); se spune însă că perioada sa de aşteptare se apropie de sfârşit...


luni, 25 iunie 2012

1254 – un absent care va reveni în curând

Diagnostic: probleme cu bandajele... aceasta este motivaţia pentru care Duewag-ul ZGT 1254 lipseşte de la locale. În prezent, acesta este garat într-una din halele depoului de tramvaie din Bariera Traian şi aşteaptă ziua în care să alerge din nou pe liniile electrice ale urbei noastre.
Personalul depoului amintit anterior îşi dă toată silinţa pentru a-l activa. O lucrare sigură, profesionistă, necesită răbdare iar răbdarea necesită timp.
Mai jos, câteva fotografii pe care le-am realizat acestui tramvai la începutul săptămânii trecute:








Ruta cu trei corespondenţe

Gălăţenii s-au obişinuit deja: datorită lucrărilor de infrastructură desfăşurate pe tronsonul Asachi – Oţelarilor, în dreptul staţiei de la Stadionul Oţelul (tur – retur) are loc joncţiunea tramvai – autobuz. În acest sens, portofoliul de trasee deţinute de „iubitoarele de motorină” a crescut (ce-i drept, pentru o perioadă limitată), cu un traseu de legătură care s-acopere zona afectată de lucrări, indisponibilă pentru tramvaie. Pentru o mai bună sincronizare, s-a stabilit o corespondenţă între ruta provizorie, străbătută de autobuze şi cea „scurtată”, alergată de tramvaie. În altă ordine de idei, midibuzele şi autobuzele afişează pentru cursa provizorie, traseele 7 şi 39. Desigur, există şi excepţii: unele mijloace de transport adoptă un stil corect dar neutru, fără număr de linie dar cu precizarea rutei străbătute. Adică: Micro 19 (sau Micro 20) – Stadion Oţelul.
De asemenea, traseul de tramvai 3, traseu convenţie care înainte de începerea lucrărilor asigura legătura între Micro 20 (Cinema Dacia) şi Combinatul C.S.G. are şi el un corespondent pentru joncţiune: ruta provizorie 3, asigurată de autobuze.

Aş adăuga aici o observaţie şi anume: în împrejurările curente, „zgândărite” de muncitorii Tancrad-ului, traseele convenţie de tramvai 3 şi 43 au aceelaşi itinerar. Pentru personalul care activează în combinat, s-a păstrat – pentru afişare – linia 3 iar autobuzele care asigură transbordarea afişează, de asemenea, aceelaşi număr de rută.
Mai jos, plăcuţele de linie pe care m-am oferit să le realizez MAZ-ului meu preferat:
-o simplă proiectare în AutoCad...

-o vizită la un centru de imprimerie/laminare...

-e voila: simplu şi clar pentru toţi călătorii:


sâmbătă, 23 iunie 2012

ZGT6: întâlnire sub stindardul Transurb-ului

Vineri dimineaţă au ajuns în depoul de tramvaie de pe Magistrala C.S.G. primele cinci Duewag-uri ZGT6, mai precis RET 805, 812, 822, 835 şi 848. Domnul inginer Herepean mi-a oferit ocazia de a participa la acest eveniment deosebit, ocazie de care am profitat din plin. Îi mulţumesc pentru faptul că m-a invitat să asist şi implicit să surprind în capturi foto şi video descărcarea celor cinci coloşi olandezi; a fost o onoare pentru mine!
Am ajuns la depou înainte de ora opt. Aici aveam să găsesc cele cinci Duewag-uri cocoţate pe trailerele garate pe liniile mediane principale, linii care găzduiesc tramvaiele ce urmează să iasă la trasee.
Operaţiunea a avut loc în zorii acelei zile; o parte din tramvaiele întoarse de la convenţii au poposit pe liniile de intrare în depou iar cele pregătite să iasă în tura de prânz au aşteptat pe centralele din dreptul halelor de reparaţii.
În anul 2006, tramvaiele ZGT6 au ajuns la Galaţi pe cale feroviară. Acestea au fost descărcate în zona depozitului Galgros, acolo unde linia de tramvai o întâlnea pe cea ferată. Proiectele ISPA au şters din peisajul local porţiuni însemnate din linia de tren amintită. Prin urmare, după o aprofundată analiză economică, soluţia cea mai bună a reprezentat-o transportul tramvaielor pe platforme auto.
Iată primele fotografii pe care le-am realizat la intrarea în depou...










În locul ales pentru descărcarea ZGT-urilor se afla deja o automacara de la Atlas. În dreptul ei, echipele de muncitori ale depoului trudeau la asamblarea platformei de ridicare...



Sub consultanţa domnului Paraschiv şi sub sfaturile valoroase ale domnului Herepean, echipele reacţionează cu pricepere, îndemânare şi precizie. Se fac ultimele măsurători. Domnul Paraschiv consultă din nou schiţa tehnică a tramvaiului ZGT iar domnul Herepean verifică măsurătorile indicate.
E timpul să trecem la acţiune; automacaraua ridică platforma cu şufe iar primul trailer îl aduce pe ex-RET 812 la descărcare... Procedura e simplă; tramvaiul e ridicat de automacara cu ajutorul platformei, transportorul se retrage iar muncitorii depoului ajută la coborârea colosului pe şinele liniei principale. De aici, RABA 72-TRE urmează să tragă tramvaiul pe una dintre liniile nordice ale depoului.

Se iveşte o problemă cu racordul şufelor mediane însă Roman-ul 63-TRE este la datorie şi asigură accesul muncitorilor în zonele problematice; intervenţia durează mai puţin de zece minute iar procesul se reia cu maximă atenţie.

812 ajunge cu bine pe şinele depoului gălăţean...




A urmat 805...








... şi apoi, 822:


Iată secvenţe de la descărcarea lui 848, al patrulea tramvai care a luat contact cu infrastructura depoului de pe Magistrala C.S.G.:






Şi, în fine, ultimul „coborât”: ZGT-ul ex-RET 835:






Activitatea de descărcare a durat până la orele două ale amiezei, la o temperatură de peste 36 de Celsiuşi. Personalul depoului de tramvaie antrenat în această operaţiune a ignorat capriciile vremii şi şi-a dat tot interesul pentru a duce la bun sfârşit sarcinile primite; am cunoscut aici un colectiv unit, cu o vechime de peste 25 de ani, un colectiv care sub îndrumarea domnilor Herepean şi Paraschiv a dat maxim de randament, demonstrând astfel ceea ce înseamnă EXPERIENŢĂ, PASIUNE ŞI RESPECT PENTRU MESERIA PRESTATĂ!
Totodată, am avut ocazia de a face cunoştinţă cu George_GL unul dintre colegii forumului naţional dedicat mijloacelor de transport local (http://tramclub.org), un amic deosebit, care mi-a împrumutat aparatul său pentru a continua materialul de prezentare (bateria mea a cedat după doar două ore de filmare)...
Descărcarea celor cinci tramvaie a fost supravegheată de domnul Petrache, director al departamentului tehnic, precum şi de doamna Potop şi de domnul Iojea (membri ai aceluiaşi departament).
În concluzie?! Am asistat la o zi din activitatea desfăşurată de personalul Transurb-ului, o zi în care căldura a sfidat responsabilităţile şi îndatoririle unei meserii... Am petrecut aproape opt ore alături de muncitorii implicaţi în descărcarea tramvaielor, am stat în soare, i-am urmărit, i-am înţeles şi le-am mulţumit pentru efortul depus!
O mare familie care se cunoaşte de peste douăzeci şi cinci de ani... O familie pe care am ajuns s-o îndrăgesc în doar câteva ore, o familie din care, datorită domnului Herepean, am făcut parte, preţ de o... zi muncitoare. A fost un basm, o şansă rară pe care un simplu „mulţumesc” n-o poate acoperi la adevărata valoare pe care a dezvoltat-o în sufletul meu...!
Ziua de vineri... O ocazie de a vorbi despre muncă şi pasiune.  IATĂ O FILMARE ÎN CARE AM SURPRINS DESCĂRCAREA CELOR 5 ZGT-URI OLANDEZE: http://www.youtube.com/watch?v=jQGTGsdkANw