Prezentari mijloace de transport si diverse filmari efectuate din cabinele acestora

Loading...

vineri, 29 aprilie 2011

Remember 54...

Da, e vorba de fosta linie de tramvai care asigura legătura între Flora şi Piaţa Centrală, linie care a fost desfiinţată odată cu refacerea bulevardului Traian pe porţiunea Baia Comunală – Barieră. Stăm şi ne gândim acum, aşa, într-un mod simplu: traseul 54 ar putea deveni din nou activ dacă s-ar monta liniile de tramvai pe porţiunea dintre Bucovinei şi Basarabiei (o distanţă semnficativă, care, tratată la „nivel european”, adică implicând fonduri şi materiale adecvate, ar face mulţi călători bucuroşi). Dar nu. Deocamdată, studiul de fezabilitate implică rute alternative care nu sunt prea grozave pentru unii gălăţeni care merg la piaţă sau în diferite scopuri în zona centrală... E limpede că traseul 54 a revenit în a doua jumătate a anilor 2000 la cerinţele unor călători (practic a fost reactivat) şi suspendat mai apoi prin 2008, odată cu „marea bulibăşeală de pe Traian”. OK, să zicem că vreţi ca strada dintre Barieră şi Faleză (strada plus prelungirea, desigur) să fie o soluţie optimă pentru decongestionarea traficului de pe Bălcescu; totuşi există şi posibilităţi pentru reactivarea traseului 54: strazile periferice, care cu puţină bunăvoinţă ar putea găzdui un segment de linie modernă, care să nu supere nici riveranii şi nici şoferii.
Din păcate, de la Revoluţie, spiritul gălăţean a spus „NU” dezvoltării infrastructurii destinate tramvaielor. Prea costisitor... Şi pentru ce să alocăm fonduri suplementare?! Pentru ecologie?! Hai că-i bună, prieteni! Banul face legea, aşadar, în momentele cheie, când e bine să ţii cont de cerinţele unor gălăţeni, introduci ceea ce e mai ieftin şi mai rentabil pentru bugetul calicit de interesele meschine (al’de groh-groh şi i-ha nu se satură niciodată, indiferent cât de multă avere ar dosi în setul de ciorapi şi sub saltele) adică linii de autobuze că doar pentru ele nu trebuie reţea electrică sau şine! Bagi motorină, şi... ţin’-te, nene!
Din câte am aflat, prezentul nu vrea s-audă de linia 54. Poate viitorul ne va mai cizela (sau ne va impune să ne cizelăm) şi atunci vom îndrăzni să sperăm la ceva mai bun şi totodată vom înţelege de ce între anii 1970 şi 1985 s-a investit masiv în reţeaua de tramvaie gălăţeană.
Până atunci, iată locul unde traseul 54 îşi pierde continuitatea... Intersecţia dintre Bucovinei şi Traian. Un afurisit de segment a dus la închiderea unei linii... 
Interes? Zero! Deci soluţii? Zero... Q.E.D.




Cum să păstrăm salonul mai curat

Nu trece zi să nu se găsească un „gărgăunar” care să nu-şi lase semnătura tembelă prin vre-un mijloc de transport în comun. Unele lucruri nu se pot schimba; poţi ieşi în evidenţă printr-o multitudine de lucruri frumoase, care să-ţi facă cinste şi nicidecum printr-o semnătură aiuristică pe un geam, un scaun sau un panou. Nu prea înţeleg satisfacţia „acestor artişti”... De fapt sunt mulţi care nu înţeleg.
Fenomenul a luat amploare în ultima perioadă iar şoferii care îşi respectă atât meseria cât şi maşinile pe care le conduc au mereu de cumpărat acetonă, bureţi sau vopsele pentru a înlătura pictogramele din saloane. Unul dintre aceştia a apelat la o metodă amuzantă: supraveghere full time plus descântec...
Maimuţoiul din poza prezentată mai jos are rolul de a supraveghea activitatea din salon. Este prietenos cu cei care se comportă civilizat şi boxează pe aceia care pun în practică, pe parcursul călătoriei, lucruri nu tocmai frumoase. De asemenea, mai avem şi o vrăjitoare care să „limpezească prin farmece” minţile tulburate ale călătorilor, astfel încât acestea să nu împingă spre mânjeli, încăierări sau alte aspecte ce trebuiesc evitate. Rămâne de văzut dacă „echipa fantastică” va face faţă uriaşei degringolade urbane...


joi, 28 aprilie 2011

Rute alternative

Mare chin în zona Tribunalului... Racordul destinat maşinilor care vin de pe Prelungirea Coşbuc şi coboară pe Brăilei, spre Mazepa este de multe ori blocată de limuzinele angajaţilor de la Tribunal. Există aici, o dispută mai veche, care, din interese locale, a fost acoperită de binecunoscutul strat de indiferenţă; angajaţii se plâng că n-au parcare deşi paradoxal, există una în faţa hotelului Sofin, chiar vis-a-vis de Tribunal iar poliţiştii tolerează situaţia fiindcă la un moment dat, s-ajunge la „acel aspect de muncă colectivă”.
Astăzi, bucla de racord dintre străzile menţionate anterior era din nou ocupată de maşini... Postez mai jos câteva poze, nu înainte de a menţiona că MAZ-ul respectiv (604) rula pe traseul 19 şi a trebuit să se abată de la cursul normal tocmai datorită comodităţii unora. Eu aş propune ca domnii avocaţi sau consilieri să-şi parcheze bolizii luxoşi de-a curmezişul străzii Brăilei iar „restul lumii, aia... inferioară” să găsească soluţii auxiliare. Să vă fie clar tuturor: stăpânii legilor sunt scutiţi de a le respecta întrucât acestea nu sunt (şi) pentru ei!




Troleu, necesit atenţie

Este vorba despre unul dintre troleibuzele MAZ 203 T, probabil cel mai nefericit din tot lotul de „zece electrice” achiziţionat de Transurb... „Numele său”: 1403. N-aş dori ca postarea mea s-aibă un... aspect inflamator; este păcat ca unul dintre cele mai active troleibuze din parcul autobazei gălăţene să sufere din cauza unor mărunţişuri - sper doar s-atrag atenţia celor responsabili.
În prezent, 1403 nu mai are capacele de protecţie ale semnalizărilor laterale, unul dintre becurile de orientare laterală a dispărut (partea stângă, posterioară) şi nici interiorul nu se prezintă într-o stare prea grozavă: lămpile pentru accesul în salon au dispărut ( e singurul troleibuz care nu le mai are funcţionale!), la fel şi gumele de protecţie ale opritorilor precum şi căpăcelele din zona inferioară a acţionării canatelor. În plus, semnele de graffiti... se conservă. Majoritatea şoferilor curăţă porcăriile exprimate cu markere şi spray-uri (îmi amintesc aici de situaţia deplorabilă a lui 1400 sau de cea a lui 1404) însă la 1403, acestea dăinuesc...
În trecut, troleibuzul a mai avut două probleme pe care le-am semnalat, la vremea respectivă, şoferilor dar măsurile au fost luate destul de târziu (bara de susţinere cu geam din dreptul primei uşi era desprinsă în zona inferioară iar unul dintre panourile superioare de lângă aceeaşi uşă era desprins).
Sper ca viitorul să fie mai bun cu 1403, şi să îi aducă atenţia cuvenită...




joi, 21 aprilie 2011

Eşec în miezul zilei

Conducerea Transurb-ului a introdus, cu ceva timp în urmă, o facilitate pentru călători: achiziţionarea biletelor de la şofer, la preţul de 2 lei. OK, am mai scris despre asta... Dar iată că apar şi situaţii nefavorabile care ar putea deveni total nefericite pentru călători în caz de control: ce se întâmplă dacă te urci în autobuz, într-o staţie în care nu există punct de distribuţie a biletelor şi înmânezi o bancnotă de 10 lei şoferului, pentru a-ţi oferi un bilet?! Vă zic eu: riscaţi amendă!
O să izbucniţi, la adăpostul corectitudinii, „cum naiba să plătesc pentru ceva injust?!”... Iar eu am să vă relatez despre un caz pe care îl voi rezuma în câteva fraze:  seară, în jurul orelor 20; o femeie se urcă în staţia „de la Judeţean” şi întinde o bancnotă de 10 şoferului pentru a primi bilet. Rahat, „stăpânul volanului” n-are alde Iorga şi Enescu... Aşadar, banul revine la posesor iar riscul e suporat atât de cel care a avut intenţia cât şi de cel care nu i-a putut-o onora. Am asistat, zilele trecute, la o astfel de... nesincronizare; dacă se urcă vre-un chefliu care vrea să-şi achite călătoria c-o bancnotă... eminesciană?! Cine va ţine cont de intenţia sa?!

Bunicii transportului lucrează... juma’ de program

E vorba de midibuzele Isuzu (şi chiar unele Prestij-uri) dintre care majoritatea au, în prezent, un singur şofer titular. Cu toate acestea, necesarul mijloacelor de transport este suficient de mare şi se anunţă, „printre picături”, posibilitatea unor noi achiziţii în toamnă; asta ar însemna ca bunicii transportului local să iasă la pensie. Cunoaştem deja „desfăşurarea acţiunii”: birocraţia, tipic românească, va stânjeni intenţiile frumoase, constructive. Se pare că Transurb-ul a anticipat deja această situaţie: „gâgâlicile parcului auto” au primit, primesc şi vor primi toată atenţia pentru a contribui la „marea organizare urbană”.  
S-au dus vremile când Isuzu-urile rulau la 102, la 9b sau la 20b... Intră în palmares şi notează cei interesaţi. Acestea sunt obosite, foarte obosite şi doar datoria le mai împinge pe la câte o secundară. Până la retragere, mecanicii autobazei îşi dau toată silinţa pentru a le păstra în viaţă. Iată, mai jos, două aspecte din salonul lui YRB... Peticirea interioară (cunoscută sub denumirea de mochetare) este la ordinea zilei în ceea ce priveşte veteranii!




Măsuri nu tocmai fericite

Intru în anumite detalii tocmai fiindcă îmi pasă, haideţi să zicem, mai mult decât unui simplu călător; oare ce se mai întâmplă prin ograda Transurb-ului?!  Se pare că membrii conducerii au început să devină călăii celor pe care ar fi trebuit să îi sprijine! În ultimele zile s-au făcut tot felul de controale iar măsurile au fost nu tocmai fericite: colegii, rudele sau prietenii şoferilor care călătoreau în cabinele MAZ-urilor au fost daţi jos (contactări telefonice în urma cărora conducătorii au trebuit să se conformeze), lădiţele cu dublu rol din cabinele acestor maşini au fost „săltate” şi, în plus, din câte am asistat la o discuţie, am înţeles că nimic din ceea ce a promis conducerea Transurb-ului la ultima grevă nu a fost pus în practică. Prin urmare, şoferii gălăţeni privesc cu jind la colegii lor de la Bucureşti sau Brăila, unde lucrurile par ceva mai bune (din punctul lor de vedere, punct pe care într-o oarecare măsură îl susţin). Despre telefoane mobile nu mai discutăm... se ştie că dacă eşti prins la telefon şeful te sună (la aceelaşi telefon!!!) pentru a te mustra. Dar, pe de altă parte, au ieşit discuţii privitoare şi la bidoanele cu apă, sau la diferite unelte (precum cele de curăţat podeaua sau geamurile).
Înţeleg şi apreciez modul în care Transurb-ul a gestionat şi s-a ocupat până acum de imaginea sa. De la începutul anilor 2000 şi până în prezent am văzut multe lucruri frumoase, şoferi civilizaţi, cu bun simţ, răspunzând politicos călătorilor care necesită diferite informaţii (mai sunt şi excepţii dar destul de rare), o organizare şi distribuţie logică a maşinilor pe trasee, investiţii destul de bune (cine s-a luptat pentru achiziţionarea celor 30 de DAF-uri merită felicitat pentru alegerea făcută întrucât acestea dau clasă celorlalte mijloace de transport din parc) şi lista poate continua... Putem spune că Transurb-ul a evoluat în slujba gălăţenilor dar uităm un aspect important: şoferii sunt cei de care depinde buna funcţionare a „angrenajului” urban şi nu ar trebui ca oamenii din conducere să îi sufoce şi să îi streseze mai mult decât o face regimul rutier sau călătorii recalcitranţi! O parte din măsurile acestea le consider cam aiuristice întrucât ele nu sunt în slujba conducătorilor şi îi stresează mai mult:
-călătorii din cabină: e jenant să-ţi dai mama, tatăl sau fratele jos din cabină (e un aspect de bun simţ). Nu ştiu dacă oamenii care au făcut mare tam-tam pe acest subiect şi ar fi în locul şoferilor de mijloace de transport şi-ar da jos rudele... În plus, opt-nouă ore de tăcere e mai rău ca la pârnaie; chiar să nu schimbi o vorbă cu cineva cunoscut, o glumă, o bârfă?! Bine, o să ziceţi „regulamentul prevede...” dar nu vorbim şi despre părţile stresante ale acestuia?! Românul a fost mereu inventiv: vom ruga pe cei care se află în cabine să se întindă pe burtă atunci când dăm de câte un punct de control, este răspunsul ironic al unor colegi;
-bidoanele cu apă: săltate şi ele de-aiurea! Păi dacă unui om i se face rău în maşină şi necesită o gură de apă?! Extindem ideea şi la găleţi: dacă vre-un călător vomită pe podea (s-au întâmplat destule cazuri în ultima vreme), ce facem?! Retragem maşina pentru a o spăla în loc s-o curăţăm la capăt de linie?! Sper că ştiţi că se pierd ture din programul şoferilor, ture care „costă” la salariu!
Iată, acestea sunt marile probleme cu care se confruntă autobaza! În loc de a urma procesul civilizat şi rodnic de până acum, trecem pe... arătură. Este foarte posibil ca, înaintând pe-un asemenea ritm, să se pună de-o grevă! Şi cred că n-are rost să ne amintim de ultima, când anumite scaune s-au legănat îngrijorător!

vineri, 15 aprilie 2011

Intersecţie cu balamuc

Ceea ce observaţi în fotografia de mai jos este intersecţia străzilor Basarabiei şi Domnească, adică unul dintre cele patru locuri din Galaţi unde „tramvaiul întâlneşte troleibuzul”. S-a lucrat în acea zonă. Gata, aici s-a terminat... Rămâne să se monteze şinele de tramvai şi să se arunce o mână de asfalt. Până atunci... hurducăim într-o veselie şi întindem noroaiele pe Domnească.


613 s-a întors

De fapt, acest MAZ a revenit de trei zile în circuitul urban; „tura de onoare” la 102, apoi o relaxare la 17 iar astăzi, din nou la 102 (tura 2). Iată-l mai jos, fotografiat la capătul de linie din Micro 19.


luni, 11 aprilie 2011

Alte absenţe

Pe lângă DAB-urile „internate” în halele Transurb-ului mai înregistrăm două absenţe notabile în rândul autobuzelor MAZ; este vorba despre 613 şi 624, sau, după cum le reţin unii dintre noi, GL-60-PMG şi GL-66-PMG.
Primul are probleme la cutia de viteze (necesită schimbare) iar al doilea a avut un geam spart şi pe parcursul şederii sale a... cam „pierdut” din piese. Colegii care îşi făceau serviciul pe această maşină au primit, deocamdată, MAZ-ul 602 (sau GL-46-PMG).
Se anunţă şi un „come back” din rândul marilor absente: troleibuzul MAZ cu numărul 1402 este aproape gata să intre în circuitul urban... Mai are nevoie de o piesă care a fost deja comandată.
Să ne amintim de cele trei:
-foto 1 à 613;
-foto 2 à 624;
-foto 3 à 1402 (la câteva zile înainte de ultima sa defectare).




Biletele Transurb

Am mai discutat despre ele, revin doar cu două fotografii dintre care, prima, reprezintă biletul clasic, pe care îl cumpărăm de la chioşcuri la preţul de 1.5 lei iar a doua, biletul pe care, în caz de forţă majoră, îl putem lua de la şofer. După cum am mai precizat într-o postare anterioară, acesta din urmă costă 2 lei.
Deocamdată, de când s-a modificat tariful şi până în prezent, au fost scoase două serii (A – la chioşc respectiv B – la şofer). Menţionez că la unele puncte de distribuţie a biletelor se mai găsesc exemplare din seria G (cea veche, cu tariful modificat imprimat peste preţul iniţial) cu două călătorii.



vineri, 8 aprilie 2011

Simulare în caz de catastrofă rutieră

Ei bine, anul trecut a fost un caz real pe strada Brăilei, în vecinătatea „băncilor”, accident în care au fost implicate trei autovehicule, dintre care două aparţineau Transurb-ului (MAZ-ul 617 şi Prestij-ul MRU). În cadrul simulării efectuate la sfârşitul lunii trecute au fost implicate două midibuze... Acestea au fost LXA (Prestij) şi EEJ (Isuzu). Desigur, maşinile sunt tefere şi rulează şi astăzi în circuitul urban. Mai multe aflaţi din articolul de mai jos: http://www.antidotul.ro/19457/Pompierii-g%C4%83l%C4%83%C5%A3eni-au-simulat-ieri-un-adev%C4%83rat-dezastru--Accident-chimic-%C5%9Fi-rutier-cu-zeci-de-victime.html
E bine ca la anumite intervale de timp să se facă astfel de „încălziri”... Fără ele, cine ştie dacă salvarea oamenilor din Prestij-ul MRU din vara trecută ar fi fost un succes...
Haideţi să vedem două fotografii cu maşinile implicate în simulare:


Precum şi un scurt remember al accidentului (real) din vara trecută (probabil că o parte dintre dvs cunosc filmarea pe care am realizat-o „la faţa locului”): http://www.youtube.com/watch?v=6OvvsVkOt2E

Cu DAF-ul la Prefectură

În ultima vreme găseşti DAF-uri acolo pe unde nu te aştepţi... Săptămâna trecută, LSD-ul era în Micro 20, pe o străduţă lăturalnică de lângă poştă, săptămâna asta, LSI-ul apăra Prefectura...

joi, 7 aprilie 2011

Intersecţia străzilor Stadionului şi Brăilei

N-ai bilet? Uneori, norocul îţi poate surâde

În ultima vreme, controalele în mijloacele de transport s-au mai diminuat... iar încasările pentru bilete au mai scăzut la unele puncte de vânzare. Haideţi s-o punem pe seama abonamentelor (e presupunerea călătorului civilizat, care nu se urcă în autobuz/troleibuz/tramvai fără a-şi plăti călătoria).
Desigur, mai există printre noi, pasagerii, şi samariteni: mi s-a întâmplat, de câteva ori, ca o persoană care coboară din mijlocul de transport să-mi ofere biletul perforat. Mai există apoi şi varianta cu „găsitul gratuit” care constă în „recuperarea” biletelor deja „ştanţate” în interiorul saloanelor... pe banchete, pe ramele geamurilor şi chiar pe protecţia rezervoarelor (la autobuzele MAZ). În caz de pericol, ai de unde să... „împrumuţi” dar asta, doar dacă ai „bulan”.


Cursele Convenţie: când Transurb-ul bate Atlas-ul

De la începutul acestui an, o mare parte din autobuzele Atlas-ului au dispărut (mai precis au fost casate). Desigur, e vorba de DAC-urile vechi (dacă vă vine să credeţi, existau maşini fabricate la începutul anilor 80 care au fost casate în 2009 respectiv 2010!) dintre care, în cursul acestui an, am mai observat unul singur (GL-01-RUE), model 1993. În prezent, Galaţiul mai păstrează două amintiri „model 112”: Rocar-ul Transurb-ului, utilizat ca depanare (TZG) precum şi Rocar-ul de care am vorbit anterior, aparţinând Atlas-ului. Nu ştiu dacă această firmă mai are vre-un alt 112 cu care să efectueze Curse Convenţie spre C.S.G.; până acum n-am mai observat nici un alt autobuz autohton din „vechea gardă”.
Transurb-ul a mai câştigat o treaptă spre rentabilizare cu autobuzele DAF; peste 60% din maşinile care transportă muncitorii la combinat sunt DAF-uri care, deşi au fost fabricate în 2000 – 2001, au bătut la confort şi rapiditate pensionarii fostei Rocar. Poate c-ar trebui să menţionăm că ultimele Rocar-uri ale Atlas-ului au venit în 1996 şi n-au fost utilizate excesiv (Atlas-ul face curse convenţie de câteva ori pe zi, pe când regiile autonome de transport îşi „forjează” maşinile la peste zece ore de activitate).
Singurele maşini cu care Atlas-ul mai transportă angajaţii C.S.G.-ului sunt cele marca Scania şi... excepţia RUE. În rest, Transurb-ul deţine supremaţia.
În fotografiile de mai jos, al doilea Rocar al Galaţi-ului: RUE – surprins  în această seară pe strada Frunzei.




marți, 5 aprilie 2011

Operaţiunea „Clăbuceala”

Astăzi a fost una dintre acele zile în care angajaţii Ecosal-ului s-au ocupat de staţiile mijoacelor de transport ale Transurb-ului, mai precis de acelea în care există refugii acoperite. Activitatea personalului a constat în curăţarea geamurilor şi a structurilor metalice... A fost mult de muncă şi asta fiindcă:
-geamurile (cele care au mai rămas) erau acoperite de tot felul de reclame şi anunţuri (de genul „fac de toate că am cu ce”);
-carcasele şi panourile publicitare promovau cultura nefericiţilor ieşiţi cel mai probabil de la vre-un spice shop;
Staţiile arată acum ca-n prima zi în care au fost montate... mă rog, aproximativ ca-n prima zi. Şi, din păcate, nu va trece mult timp până să se acopere din nou de măscări.




sâmbătă, 2 aprilie 2011

2 lei şi iei bilet de la şofer

Iată măsura introdusă de Transurb pentru călătorii care n-au de unde să-şi procure bilet... Cam nefericită această opţiune, care, la o primă analiză, favorizează transportul privat de călători (în zonele comune celor două categorii de operatori). Dar dacă ar fi să intrăm în amănunte şi să cercetăm raportul dintre numărul de călători care n-au posibilitatea de a-şi lua bilet (sau abonament) şi zonele acoperite de Transurb ajungem la concluzia că aceste situaţii în care călătorii sunt nevoiţi s-apeleze la „tichetele şoferului” sunt destul de rare. Mereu există câte o soluţie de genul abonament pentru o zi, o săptămână, juma’ de lună... funcţie de preferinţele călătorilor.
S-a mai discutat un aspect privitor la faptul că unii şoferi iau bani de la călători dar nu dau bilet. Am auzit şi despre un „pui de scandal înăbuşit din faşă”... Sunt cazuri izolate.
A mai existat o astfel de măsură – prin care şoferul devenea şi taxator – în anii din urmă. Aceasta se aplica doar anumitor trasee care străbăteau porţiuni periferice sau chiar părăseau „graniţele” oraşului. Măsura a încetat în a doua jumătate a anului trecut dar  iată că a fost implementată din nou şi – de această dată – pentru toate traseele.


vineri, 1 aprilie 2011

Habauceală pe strada Brăilei

Din dorinţa de a se achita cât mai repede de sarcinile primite, „pionierii” asfaltului au demarat la „foc continuu” operaţiile de tip facelift pentru carosabil. După cum ne-am obişinuit deja, s-a lucrat normal (adică opt ore pe timp de zi fiindcă angajatorul nu-şi permite să scoată din portofel spor de noapte pentru muncitori) iar traficul a fost dat peste cap... Au fost mai multe echipe care au intervenit pe această stradă, permiţând, în unele cazuri, doar accesul pe o singură bandă (troleibuzele au făcut excepţie). E limpede ce cozi s-au format, e limpede că maşinile Transurb-ului au avut ceva întârzieri, e limpede că responsabilii acestor intervenţii au frigiderele pline pentru mulţi ani de acum înainte...
Iată una dintre zonele de lucru (cea din Mazepa I, zona TreiStar):





Credinţă

Câţi oameni atâtea moduri de a privi, a înţelege şi implicit a reacţiona în această viaţă. Mi-a plăcut mesajul postat în cabina unui troleibuz MAZ (1409) în aşa fel încât să-l vadă şi călătorii... Un verset din Biblie, o învăţătură de care e bine să iei aminte.
Ideea mi s-a părut excelentă şi chiar mă gândeam că o suită de astfel de versete religioase, precum şi maxime sau cugetări ale unor filosofi ar avea o influenţă pozitivă asupra călătorilor; există posibilitatea ca aceştia să-şi analizeze existenţa într-un mod mai corect, mai responsabil, mai pios şi totodată, prin apel la bunul simţ, să înceteze să se manifeste primitiv în saloanele mijloacelor de transport în comun. O idee cam... temerară dar care cred c-ar da ceva rezultate.