miercuri, 30 noiembrie 2011

Trafic...

Astăzi, fiecare sărbătoreşte, aşa cum crede de cuviinţă Sf. Andrei care este nu numai patronul spiritual al ţării noastre ci şi cel al oraşului Galaţi. Conştienţi de aceste semnificaţii, am înclina să credem că Galaţiul a organizat... ah, cum se spune... cireaşa de pe tortul festivităţilor dar n-a fost chiar aşa. De câţiva ani tot aşteptăm să vedem un suflu nou în ceea ce priveşte începutul sărbătorilor de iarnă dar edilii nu ne surprind cu nimic mai mult decât clasicul program pe care-l ştim de ani de zile...
Din punct de vedere al traficului, înregistrăm însă un plus: dacă în urmă cu doi ani circulaţia era sistată pe Brăilei şi, parţial, pe Domnească şi dacă anul trecut s-a circulat... printre oamenii care defilau pe carosabil, sub privirile îngăduitoare ale Poliţiei şi Jandarmeriei, anul ăsta, traficul a primit undă verde pe tot parcursul festivităţii. C-aşa e frumos într-un oraş dintr-o ţară aflată sub oblăduirea U.E.
Prin urmare, autobuzele, troleibuzele şi tramvaiele au fost la datorie deşi, datorită fluxului mare de maşini şi a îmbulzelilor din intersecţii sau din preajma intersecţiilor de pietoni, au înregistrat întârzieri semnificative. Ca de obicei, cel mai dificil traseu a fost cupla 102/105. Culmea, în cursul serii au căzut două troleibuze şi au trebuit făcute joncţiuni... În altă ordine de idei, şoferi care trebuiau s-ajungă acasă au rămas la program, pentru substituiri. Datorită numărului mare de călători, la cupla menţionată s-a făcut o înţelegere de moment: la 105 s-a pornit cu două autobuze de la capăt de linie (al doilea şi-a sincronizat graficul cu primul) pentru a transporta pasagerii... Principiul a dat roade: nu s-au înregistrat întârzieri prea mari. Încă odată, atrag atenţia că, dacă Transurb-ul ar fi avut articulate, lucrurile ar fi stat şi mai bine! Prin urmare, continui să sper că în viitorul apropiat, cu ocazia unor noi achiziţii, conducerea societăţii de transport local va avea pe lista necesarului şi un grup de autobuze de mare capacitate!
Să vedem însă şi câteva fotografii din trafic, realizate din cabina unui autobuz:








luni, 28 noiembrie 2011

MKN sau... încă o chemare spre pasiunea şoferiei

De la achiziţie şi până în prezent, Prestij-ul MKN a avut noroc de titulari care l-au menjat şi care au ştiut cum să-l pună în valoare... Iată un set de fotografii recente:






joi, 17 noiembrie 2011

LTW – o altă maşină preţuită de conducătorii săi

Spuneam mai demult că Den Oudsten-ul LTW (ex HTM 115) este una dintre maşinile preţuite şi totodată întreţinute corespunzător de titulari. Pe lângă curăţenia din salon şi modul profesionist de conducere, şoferii au adăugat câteva... particularităţi care, cel mai bine se pot observa „dinăuntru”:
-o perdeluţă discretă, menită să evite, pe cât posibil, parfumul „de vegetale sau de... băubile cu multe grade” al unor călători;
-un plus în rândul oglinzilor care „pârăsc” activitatea din salon;
-o gestiune civilizată a cabinei şi...
-o protecţie necesară pe oglinda lateral-stânga, de orientare esenţială în trafic.
Am scris şi am să mai scriu odată: Den Oudsten-urile B 96 sunt cele mai bune maşini pe care le-a avut vreodată Transurb-ul şi, dacă s-ar ţine cont de părerile şoferilor, conducerea ar trebui ca – în viitor – să opteze pentru noi loturi de astfel de bijuterii! În urma unor discuţii avute cu o parte dintre şoferii care beneficiază de aceste modele, vă pot spune că Den Oudsten-urile n-au avut, până acum, nici o cădere majoră!
O mare parte dintre cei care au onoarea să le conducă s-au implicat şi se implică aşa cum pot mai bine pentru a le... face să strălucească! Dacă toţi cei repartizaţi pe aceste bijuterii ar fi conştienţi de ceea ce „poate şi marchează” un asemenea model...




Traseul 17: frecvenţa rămâne aceeaşi

În urma obiecţiunilor privitoare la timpul pe tură alocat traseului 17, s-a efectuat o verificare cu rezultate prezentate în documentul ataşat mai jos.
Părerea mea, ca simplu observator/călător este că verificarea a prins o perioadă optimă de analiză... La traseul 17 există situaţii în care, datorită fluxului de călători precum şi a traficului (adăugăm aici şi evenimente conexe), şoferii trebuie să recupereze cele 86 de minute alocate... Asta pentru a rămâne în grafic. În aceste condiţii, despre timpul necesar de odihnă la capătul de linie nici nu mai poate fi vorba.
E drept, între orele de vârf situaţia e mai lejeră dar să nu excludem cazurile fortuite...


luni, 14 noiembrie 2011

Amintiri

Iată câteva fotografii aparţinând cotidianului „Viaţa Liberă”, realizate între anii 2003 – 2007:
-foto 1,2 şi 3: tramvaie Tatra KT-4D pe Oţelarilor (Micro 20);
-foto 4: Rocar-ul TGR la începutul lui 2003, pe strada Brăilei (actuala zonă Vox);
-foto 5: Mazepa I, la poalele dealului care urcă spre Păpădie: în spatele tractorului cu remorcă, troleibuzul 212. Fotografie realizată în 2003;
-foto 6: pe strada Domnească, în preajma staţiei Modern;
-foto 7 şi 8: deraierea Tatrei 68 pe Siderurgiştilor;
-foto 9 şi 10: cu Rocar-ul GGI la Complex Siret.











vineri, 11 noiembrie 2011

1408 revine...

...cu un canat împrumutat de la 1401. Din păcate, parbrizul păstrează dovada de agresiune de săptămâna trecută.



Particularitatea lui 627

După cum susţineam în postările anterioare, fiecare şofer care îşi apreciază şi totodată respectă mijlocul de transport face tot posibilul pentru a-l întreţine şi totodată pentru a-l face cât mai prezentabil.
În rândul MAZ-urilor... dacă 629 are bordul îmbrăcat în mochetă albastră iar 628 prezintă, în momentul de faţă, un autocolant negru în partea superioară a parbrizului, hărţi pe geamurile cabinei şi semne de organizare a fluxului de călători pe fiecare canat al uşilor de acces (semne pe care – cu toată strădania colegilor şoferi – călătorii nu le respectă niciodată, din eternul spirit de turmă), iată că şi 627 iese în evidenţă cu două lămpi de iluminare posterioară a numărului de înmatriculare.


luni, 7 noiembrie 2011

1408, victima delicvenţilor

În seara zilei de 5 noiembrie, un grup de tineri  pus pe „fapte mari” s-a înarmat cu pietre de... „dimensiuni medii” şi a decis s-atace primul mijloc de transport care urma să-i apară în cale. Ceasul fatidic a făcut ca mijlocul de transport respectiv să fie MAZ-ul 1408...
Atacul stupid şi totodată inconştient s-a desfăşurat în Ţiglina I, în zona liceului Pedagogic. 1408 s-a ales cu parbrizul spart precum şi cu unul dintre canatele celei de-a doua uşi. Dumnezeu a fost de partea celor nevinovaţi: atât şoferul cât şi călătorii au scăpat doar c-o sperietură zdravănă.
Vine acum şi întrebarea care cu siguranţă n-a luminat minţile tinerilor noştri teribilişti: dacă pietroaiele acelea nimereau vre-un călător, dacă se ajungea la spitalizări sau poate la... ceva mult mai grav?! Idioţia a costat mereu dar evident că nu suficient pentru a-i face pe unii tineri să conştientizeze. Legile şi educaţia, chaque jour, mes amis... Vinovaţii n-au fost prinşi (încă şi probabil niciodată).
1408 a primit deocamdată un canat de la 1401 şi să vedem ce se va întâmpla şi cu parbrizul... va fi donat tot de marele absent sau va veni de la Buzău?
Mai jos, 1408 în zilele lui bune...

sâmbătă, 5 noiembrie 2011

Epopeea de vineri seara

20:35... Mijloacele de transport nu sunt „călărite” de prea mulţi pasageri. Bazându-se probabil pe ora destul de înaintată, unele persoane au crezut că echipajul de la Control-Trafic al Transurb-ului este acasă, sau poate într-un birt, la o cafea fierbinte!
Mare greşeală! Controlorii se aflau la datorie, pe strada Nicolae Bălcescu, între staţiile F.S.E.A. şi C.N.V.A.
În autobuzul în care mă aflam, o doamnă a preferat să nu perforeze biletul... De aici, un întreg recital!
Doamna nu a recunoscut nici în ruptul capului că ar fi avut suficient timp să-şi "bifeze" in mod corespunzător călătoria iar organele de control şi-au păstrat poziţia cu fermitate şi totodată cu politeţe. A fost în zadar: încăpăţânarea doamnei vinovate a făcut ca restul călătorilor să coboare din mijlocul de transport şi să opteze pentru... variante alternative. Autobuzul a îngheţat între staţii cu o singură persoană precum şi cu o parte din echipa de controlori care a păstrat aceelaşi ton politicos.
După un sfert de oră la un traseu care n-are niciodată linişte – 105 – doamna şi-a recunoscut greşeala. Nervi măcinaţi şi câte o ţigară stinsă în grabă pe caldarâm... Să lucrezi la Control-Trafic implică multă răbdare!
Foto:
-1: doamna a rămas singură...
-2: ... în compania organelor de control;
-3: Aşteptând Poliţia;
-4, 5: Conflictul se încheie... după cincisprezece minute de rezistenţă.






O scuză, o întârziere

Vineri, strada Brăilei, zona Stirex... Parcarea ad-hoc din dreptul BR-urilor era plină (în ciuda semnelor de oprire interzisă care încă mai dăinuiesc pe stâlpi!) iar un şofer grăbit nu a găsit loc pentru a-şi gara bolidul într-o manieră corespunzătoare... Prin urmare, făcând apel la dramul de nesimţire necesar, şi-a lăsat bolidul pe cea de-a doua bandă de circulaţie, cât mai aproape de locul în care avea... „trebi importante”.
Concluzia...? Un troleibuz a avut întârzieri în grafic. Şoferul şi călătorii s-au conformat situaţiei – de altfel cam des întâlnită în peisajul urban.
Menţionez că in spatele BR-urilor există parcări încăpătoare. Din păcate, fiecare dintre locatarii acestor blocuri doreşte ca atunci când iese pe balcon, să-şi vadă maşina... ceea ce n-are nici o legătură cu bunul simţ sau cu spiritul civic!


marți, 1 noiembrie 2011

Apelăm la înţelegerea dvs, stimaţi călători!

Păcat ar fi să nu recunoaştem că opţiunea achiziţionării biletelor de la şofer este binevenită! Totuşi, o mare parte dintre călătorii care doresc să-şi plătească transportul la conducător au obiceiul de a solicita acest serviciu în timpul deplasării mijlocului de transport în comun.
Iată un aspect periculos! Dacă şoferii de maxi-taxi îşi permit astfel de jonglerii, ei bine, cei de la Transurb trebuie să stăpânească monştrii de 12 metri lungime şi aproape 2 lăţime! Nu are rost să ne jucăm cu viaţa!
Solicitarea biletelor de transport pe parcursul călătoriei pune în pericol atât integritatea corporală a şoferului cât şi cea a dvs, călătorilor! Din acest motiv au apărut pe geamurile cabinelor mijloacelor de transport în comun tot felul de anunţuri prin care se cere respectarea unei anumite conduite de siguranţă.

Iată şi un astfel de mesaj postat in salonul unui autobuz (628),mesaj care sper să fie respectat...


Nuanţe...

Între galben verzui şi portocaliu, toamna desenează frumos...

Luni, cu midibuzul la agitaţie

Astăzi, XDO a primit, pe tura 1, dificila sarcină de a suplini traseul 19. Era în preajma orelor de vârf iar sărmanul abia a făcut faţă mulţimii.


Astra-Ikarus 415 T: după 11 ani

Am cumpărat doar trei... Păcat că la vremea respectivă (anul 2000) nu am optat pentru mai multe. Zece, poate chiar cincisprezece. Bucureştiul a simţit că acea colaborare dintre uzinele Astra şi „celebra IKARUS” a fost perfectă: a comandat două sute de bucăţi, noi, însă, poate am fost mai prudenţi... sau poate am dorit să investim într-o altă formă de transport, prost interpretată din cauza concurenţei private. În fine, să nu dezgropăm trecutul şi să ne pierdem printre şiraguri de explicaţii!
Au trecut unsprezece ani de când cele trei Astra-Ikarus 415 T au intrat în serviciul local al urbei noastre. Şi, timp de unsprezece ani, n-au făcut prea multe nazuri. Unele au avut şoferi experimentaţi, altele... s-au bucurat de norocul asamblării temeinice precum şi de echipele de muncitori de la Autobaza 1 care au intervenit mereu, la timp. E drept că toate au avut scurte perioade în care au lipsit de la trasee; n-au fost însă gravităţi.
După 11 ani, izolaţia şi saloanele acestor trei mijloace de transport sunt aproape ca la debut; izolaţia, cu vată de sticlă şi burete este ireproşabilă iar saloanele, exceptând răutăţile celor inculţi (sau dobitoci din născare) s-au păstrat în condiţii excelente.
Iată câteva dovezi: