marți, 31 iulie 2012

1280 – de azi, din nou în serviciul local

Aşa cum spuneam într-o postare anterioară, mă aşteptam ca MAZ-ul 1401 să iasă la trasee înaintea Astrei 1280 însă iar m-am înşelat (bine că nu sufăr de patima pariurilor sau a loteriei!): azi, 1280 a ieşit pe tura I, la traseul 102.
Sursa şi blocul de lumini – elementele de care avea nevoie – au fost montate cu promptitudine şi iată că, în prezent, două dintre cele trei Astre sunt, din nou, active!
Foto 1 şi 2: astăzi dimineaţă, în staţia de lângă Parcul C.F.R.:



Un alt absent în rândul Cobrelor

Lângă nefericitul CEY s-a alăturat şi CIH care nu mai frecventează de ceva vreme localele. Pentru prima oară în cariera sa, problemele tehnice (se pare o defecţiune severă la motor, conform informaţiilor primite) l-au tras pe dreapta.
Personalul de întreţinere al Autobazei 1 îşi va da toată silinţa pentru a-l readuce în circuitul urban. Priceperea şi experienţa acestuia a făcut minuni în... „sala de reanimare”: maşini precum MAO, MIJ, MRM, DWH sau FRE au fost salvate de la casare şi continuă să ruleze fără probleme în slujba călătorilor. Sper că CIH va face parte din rândul acestora.

În ultimele sale zile de activitate, această Cobră a deservit traseul de legătură dintre Stadionul Oţelul şi Micro 20 – Cinema Dacia:


Fugind de furtună

Norii de azi, după-amiază, au tranzitat cu timiditate oraşul nostru... A fost o ploaie de vară, scurtă, deasă dar incapabilă să domolească fierbinţeala unei zile de sfârşit de iulie.
Conştienţi de ultima desfăşurare a naturii, majoritatea localnicilor şi-au căutat adăpost încă de la prima adiere mai nervoasă; bolta cerească nu s-a mai dat însă în spectacol însă emoţiile n-au dispărut până când pericolul nu s-a retras la... sud de Dunăre.


duminică, 29 iulie 2012

Fişă de prezentare (4): autobuzul DAC/ROCAR 112 UDM

Primele autobuze DAC, model 112, au sosit la Galaţi în luna decembrie a anului 1988 şi au debutat pe traseul 11 (pe atunci, I.L.T.G. – Parc C.F.R.). Un an mai târziu, acestea au stat la baza înfiinţării Cursei Rapide ce avea capete de linie Micro 19 respectiv Parcul C.F.R. şi se dorea a fi „un ajutor eficient cu număr redus de staţii pentru traseul 10”.
Cele 6 autobuze DAC 112 care au ajuns pentru prima oară în urbea noastră (timp de 8 ani, deşi acest model era disponibil, I.J.T.L. Galaţi a optat, alături de alte oraşe, doar pentru varianta articulată, care a susţinut cu brio transportul local alături de Ikarus-urile 280 şi Roman-urile 112 achiziţionate în cea de-a doua jumătate a anilor 70) erau „tipice” anilor de... „economie comunistă”: scunde, cu izolaţii deficitare şi piese de slabă calitate, utilizate atât pentru dotarea saloanelor cât şi a părţilor de natură tehnico-funcţională.
Exemplarele care au urmat, până la loturile din 1993, n-au avut nici ele prea mulţi ani la activ în folosul călătorilor.
Modelul 112 a fost achiziţionat de regia noastră de transport local până în 1996. La o primă analiză în ceea ce priveşte achiziţiile autohtone, varianta articulată a avut mai mulţi reprezentanţi decât cea scurtă. Aceasta din urmă, a rezistat în serviciul local până la sfârşitul anului 2009. E drept, au fost şi câteva excepţii izolate în primele luni ale lui 2010, atât la Convenţii cât şi la trasee („perifericele” 26 şi 31, mai precis). În prezent, mai trăieşte doar un singur reprezentant din generaţia 112: este vorba de autobuzul de intervenţii, „legendarul” TZG, care prin ambiţia şi dedicaţia foştilor săi titulari a reuşit s-adune până acum 16 ani de activitate... în folosul comunităţii.


Dungile lui LSS

De câteva zile am remarcat pe canatele celei de-a doua uşi a acestui vehicul două dungi din autocolant negru, amplasate în mod oblic. La o primă vedere, aspectul oferit apare discrepant...
LSS este una dintre maşinile care se bucură de înţelegere şi respect din partea titularilor săi. Probabil căpostarea celor două autocolante are un rost anume... cel mai probabil, vreo fisură minoră, caz des întâlnit în ceea ce priveşte soarta canatelor de la Den-uri...



sâmbătă, 28 iulie 2012

LTB revine, LTU mai are de asteptat

Primul a avut probleme cu motorul dar s-a intors la locale, cel de-al doilea necesită insa o nouă cutie de viteze. Date fiind costurile şi implicit posibilităţile, LTU are nevoie de o şansă uriaşă pentru a reveni în circuitul urban.
Sper ca acesta să nu fie prim Den care să intre la casare...



Îţi mulţumim, natură!

Mijlocul acestei luni a fost marcat de-o furtună ce a năucit oraşul şi care a bifat, totuşi, câteva aspecte pozitive. Unul dintre acestea, în opinia mea, a însemnat răpunerea panourilor publicitare din scuarul dintre benzile de circulaţie ale străzii Brăilei. De exemplu, în Mazepa I, câteva schelete metalice au fost culcate în gazon şi nu au mai fost montate pe poziţii.
Astfel, privind din staţia „TreiStar”, micul „Wall Street” al Galaţiului se deschide în toată splendoarea sa. Mai mult, călătorii au din nou acea „bătaie lungă” (ca pe vremuri), când depistau mijloacele de transport înainte ca acestea să tragă în staţia... „de pe deal” (Romtelecom).
A mai rămas un singur panou care stânjeneşte panorama; dacă nu-l scoate Primăria, poate îl va răpune o viitoare furtună...


Strada Bălcescu, soartă incertă pentru mijloacele de transport

De când traficul autobuzelor, midibuzelor şi microbuzelor a fost deviat de pe această stradă pe Domnească, lucrările de infrastructură n-au înaintat prea mult.

Încă nu se ştie dacă transportul local şi privat de persoane va rămâne în formatul în care s-a desfăşurat până în anul 1998; pe Bălcescu, panourile celor trei staţii – F.S.E.A., C.N.V.A. respectiv Albatros – au fost acoperite cu... saci negri până la stabilirea unui rezultat final.
De asemenea, la C.N.V.A. există un anunţ care informează călătorii despre mutarea staţiei aferente la Teatrul Dramatic. Să vedem ce va (mai) fi...





vineri, 27 iulie 2012

Răsfăţatul UMN

Se zice că sunt şoferi şi... şoferi. Iar diferenţa dintre unii şi... alţii este trasată semnificativ, de experienţă, pasiune, dedicaţie şi respect pentru maşinăria condusă.
Şi la Transurb, această diferenţă e trasată într-un mod vizibil; prin urmare, avem maşini „răsfăţate” de şoferi şi maşini a căror singură bucurie este asigurată de personalul de întreţinere al Autobazei 1 fiindcă deh, unii titulari nu-şi văd decât sarcinile impuse, specifice locului de muncă şi nimic mai mult.
Sunt destule mijloace de transport care se încadrează în prima categorie. Printre ele, din rândul midibuzelor Guleryuz Cobra, am menţionat, în postările anterioare (şi) pe UMN. Spuneam că, pe lângă aspectul îngrijit şi modul profesionist în care acesta este manevrat pe străzile urbei noastre, există şi acea implicare... „tipic şoferească”, mai precis interesul şi respectul conducătorului pentru maşina sa de serviciu: în prezent, doar două Cobre şi-au schimbat peretele separator dintre cabina şoferului şi salon cu ceva... mai de calitate, preluat de la DAB-urile retrase din circulaţie. Ideea mi se pare excelentă!
Cele două „beneficiare” sunt VOE şi UMN. Pe VOE l-am prezentat într-o postare anterioară; azi a sosit rândul lui UMN... câteva fotografii realizate în Gara C.F.R., sub presiunea plecării într-o nouă tură... c-o altă maşină...





După-amiaza cu... 5 troleibuze

Astăzi, pe tura 2, la datorie s-au aflat 5 din cele 13 troleibuze deţinute de regia noastră de transport local. A fost ghinion şi nimic mai mult.
Cele 5 troleibuze prezente pe traseele urbei noastre au fost: 1400, 1402, 1406 şi 1409 din rândul MAZ-urilor şi 1279 din rândul Astrelor. Desigur, absenţa colegilor a fost asigurată cu autobuze de mare capacitate, astfel încât călătorii n-au simţit nici un disconfort în ceea ce priveşte orarul traseelor 102 şi 104.
Ziceam de ghinion; să explic şi de ce:
-1401, după cum am mai precizat, are probleme cu sursa;
-1403 s-a defectat în cursul dimineţii la Teatrul Dramatic şi a fost tractat la autobază. I s-a defectat compresorul;
-1405 a avut ceva probleme cu afişajul. Lucrurile s-au rezolvat şi acesta va reveni în cursul zilelor următoare, la locale;
-1407 lipseşte de mai mult timp şi are probleme tot pe partea electronică;
-1408 a avut ieri o cădere tehnică. Azi însă a fost reparat;
-1280 are şi el probleme cu sursa şi cu blocul de lumini;
-1281 s-a dat în spectacol ieri seară, după ce a trecut de Inelul de Rocadă. Unul dintre MPR-uri (siguranţă Mare Putere de Rupere) a cedat iar ceea ce a urmat a fost o cascadă de scântei şi artificii.
Iată ce pocinog s-a abătut peste echipele de mecanici de la Autobaza 1 care, prin promptitudinea şi profesionalismul lor au făcut şi fac tot posibilul să repare cât mai repede troleibuzele căzute în regimul local. Între timp, au venit sursele pentru 1401 şi 1280. Probabil că MAZ-ul va ieşi la trasee înaintea Astrei, dat fiind că aceasta mai are nevoie şi de alte echipamente...


620, răpus la datorie

În cursul după-amiezei, acest MAZ a cedat la scurt timp după plecarea din staţia „Romtelecom”. Până la urmă, după o perioadă de aşteptare, a plecat singurel spre Autobaza 1.





joi, 26 iulie 2012

Atunci şi acum (3): Aşteptând la... Neacşu

Societatea a evoluat... Prima staţie de după terminalul din Micro 19 şi-a păstrat însă denumirea; Neacşu s-a extins şi dintr-un magazin „minor” a cunoscut, în prima jumătate a anilor 2000, o perioadă de „glorie economică locală”: restaurant cu etaj şi carmangerie la parter.
În cursul perioadei de criză economică, Neacşu a pierdut teren dar n-a cedat. Astăzi, parterul clădirii sale distribuie... pantofi, medicamente şi covrigi. Se spune că restaurantul a fost salvat de... „cei de-ai casei”.
Jos, în faţa „reşedinţei”, călătorii aşteaptă mijloacele de transport. Ca-n urmă cu 20 de ani. Sunt numeroşi, sunt nerăbdători şi-şi lungesc gâturile pentru a surprinde autobuzele, troleibuzele sau microbuzele care trebuie să-i ducă la destinaţie.
Staţia „Neacşu” a fost mereu aglomerată. Volumul de transport a rămas aceelaşi chiar dacă societatea a evoluat...


miercuri, 25 iulie 2012

Propuneri şi speranţe...

Într-un material anterior am discutat despre staţiile pe care le-a avut urbea noastră, mai precis între ceea ce a fost cândva... schelet metalic încăpător, aflat în slujba numeroşilor călători, şi ceea ce reprezintă acum, adică „umile şi totodată firave gherete din plastic şi sticlă” sub care nu se pot adăposti mai mult de cincisprezece oameni...
În urbea noastră sunt staţii care beneficiază de flux mediu şi crescut de călători. Exemple?! „Liceul de Artă”, „Centru”, „Ţiglina II”, „Spitalul Judeţean”... Oraşul ÎNCĂ SE MIŞCĂ!
Anii din urmă au înlocuit „monstruozităţile comunismului” cu un „plus spre modernism”. Din păcate, măsurile luate nu s-au dovedit potrivite pentru unele locaţii de aşteptare a mijloacelor de transport din regimul local: spaţiu insuficient, precar, de multe ori expus capriciilor vremii! Deh, evoluţie parfumată de interese politice...!
Propunerea ideală ar consta într-o re-amenjare a refugiilor specifice staţiilor aglomerate şi totodată, a unei dotări elementare în ceea ce priveşte îndeplinirea unor norme clasice.
Ataşez, mai jos, o schemă a unui refugiu pe care l-am proiectat din... „simplu considerent”...

... precum şi aspecte dintr-o staţie care, de multe ori se dovedeşte incapabilă să-şi adăpostească pasagerii - „Liceul de Artă”:




Am pregătit „inginereşte”, câteva aspecte în ceea ce priveşte raportul dintre fluxul de călători şi staţiile arondate; intenţionez, cu bună-credinţă, să le discut într-o audienţă la Primărie, alături de alte probleme care mă preocupă în ceea ce priveşte transportul local gălăţean.
E al naibii de greu să răzbaţi prin urzeala unei politici pe care bunul-simţ o digeră silit, fără... „întrebări”... Bah, vorba unui prieten „prezicător într-ale viitorului”: sper să nu murim din proprie prostie şi indiferenţă!

marți, 24 iulie 2012

„Galbenele”: upper-cut-ul din transportul local

MAZ-urile şi Den-urile nu pot acoperi în totalitate distribuţia pe traseele acreditate mijoacelor de transport de mare capacitate; prin urmare, se apelează la serviciile bătrânelor DAB-uri care, de fiecare dată, se achită onorabil de sarcinile impuse.
Au mai rămas 12 „galbene” în slujba călătorilor; supravieţuitorii s-au întărit cu piese şi echipamente de la veteranii deja pensionaţi şi, în momentul de faţă, sunt apţi să servească regimul local de transport. Da, a rămas un grup minor în comparaţie cu achiziţiile din Olanda sau Belarus, un grup care mai are multe de demonstrat!
Mai jos, o fotografie „clasică” realizată astăzi, în dreptul Grădinii Publice... FRA trecuse, DWM aştepta, FPW alerga spre Parc...


luni, 23 iulie 2012

Linişte şi pace pe Stadionului

O staţie numită după unul dintre simbolurile relativ moderne ale urbei noastre mai are mult de aşteptat până când îşi va găsi călătorii... Iar simbolul despre care vorbim pare din nou în derivă în ceea ce priveşte lucrările de consolidare însă visează ca-ntr-o bună zi să încânte locuitorii acestui oraş cu meciuri frumoase, aşa... ca pe vremuri.
În prezent, ambele sunt în aşteptare; iată-le surprinse mai jos: staţia şi simbolul după care aceasta a fost botezată:


La îngrămădeală

Midibuzele care, pentru a ajunge în Piaţa Centrală, trebuie să se deplaseze pe strada Prelungirea Traian au de multe ori de înfruntat autoturismele parcate de o parte şi de alta a drumului. Sunt cazuri în care maşinile Transurb-ului precum şi microbuzele private trec razant printre acestea, mai ales că unii şoferi amatori nu-şi trag „bidivii” cât mai aproape de bordură, aşa cum ar fi fost firesc. Prin urmare, distanţa rămasă pentru accesul vehiculelor care tranzitează Prelungirea Traian se subţiază în mod ridicol. Am asistat, în ultima perioadă, şi la câteva blocaje rezolvate însă repejor, chiar de către vinovaţi. 
Pentru fluidizarea traficului destinat mijloacelor de transport pe această stradă ar fi fost indicat, în opinia mea, realizarea unei benzi destinată în totalitate lor. În altă ordine de idei, o fâşie marcată pe care să nu staţioneze nici un autoturism. S-ar asigura astfel o deplasare liniară şi nicidecum un slalom zbuciumat printre vehiculele aflate în staţionare.
Pe Sf. Spiridon, dacă s-a dorit, s-a putut... De ce nu s-ar putea şi-n acest caz?


duminică, 22 iulie 2012

Azi după-amiază, scurt repaus pentru troleibuze

O avarie minoră, care a adus imediat la datorie autoturnul Autobazei 1...


... până la remedierea problemei, troleibuzele au aşteptat cuminţi să-şi dovedească utilitatea:


Jurnalul lucrărilor pe tronsonul Asachi – Oţelarilor: seriozitate şi profesionalism de la Tancrad

A trecut o lună şi jumătate de când nu am mai oferit, pe blog, informaţii despre modul în care decurg activităţile echipelor de muncitori implicaţi în renovarea celor patru străzi care leagă Micro 19 şi 20 de Siderurgiştilor... Iată ce s-a întâmplat între timp:
-strada Asachi (porţiunea afectată de procesul de modernizare):










-strada Frunzei – start bun, avantaj pierdut ...










-...în favoarea străzii Stadionului, unde rezultatele par cele mai avansate:










-activitatea se mişcă încet dar bine (şi sigură) şi pe Oţelarilor; aici, schimbările necesită mai mult timp şi totodată, mai multă atenţie. Între timp, pe porţiunea destinată tramvaielor dintre Casata şi terminalul de la fostul cinema Dacia a început să crească, timid, vegetaţia...