Prezentari mijloace de transport si diverse filmari efectuate din cabinele acestora

Loading...

joi, 23 iunie 2016

A.C.-ul: între propunere şi alternativă

De două săptămâni ne confruntăm cu temperaturi tropicale şi implicit cu indici de disconfort termic. O călătorie cu mijloacele de transport în comun este un veritabil test de anduranţă având în vedere faptul că în saloanele acestora, temperatura şi umiditatea înregistrează valori mult mai mari decât în mediul liber.

Din păcate, nu există sistem de aer condiţionat în autobuzele, troleibuzele sau tramvaiele cu care ne deplasăm în prezent dar se are în vedere faptul ca, la următoarele achiziţii, mijloacele de transport să fie echipate cu astfel de dispozitive. Mulţi călători se întreabă de ce Transurb-ul a optat pentru achiziţia de S.H.-uri... E simplu: acesta a trebuit să aleaga cea mai bună soluţie având în vedere fondurile primite şi totodată necesarul de maşini care să susţină desfăşurarea activităţii sale. Vă amintesc că Primăria n-a considerat până acum transportul local un serviciu în care să investească pentru rezultate pozitive. În epoca de aur, se reparau mijloace de transport prin „importul pieselor şi echipamentelor de la cele casate” iar acum, avem echipe de profesionişti care caută ca din puţinul disponibil să facă fapte mari – şi anume să trimită zilnic, la trasee, autobuze, troleibuze şi tramvaie pregătite corespunzător pentru serviciul călătorilor.

Vă amintiţi de autobuzele DAC şi ROCAR, producţie autohtonă? Nu v-aţi văitat de căldură nici măcar atunci când a fost îngrămădeala specifică orelor de vârf, stimaţi călători. Şi stim de ce: majoritatea geamurilor din saloanele mijloacelor de transport aveau deschidere largă. Dar uzina ROCAR nu mai există... Am lăsat-o să se prăbuşească, noi, naţie de inconştienţi tăcuţi dar cu pretenţii. Iar acum trebuie să ne mulţumim cu importuri – noi sau S.H. – care să fie cât mai apropiate de cerinţele noastre.

„Dinastia de foc” a început cu DAB-urile daneze, în 2007. Au fost autobuze trainice, comode, sigure dar... saune în sezonul estival. Apoi au venit MAZ-urile, mult mai aerisite însă... nu la fel de aerisite precum DAC-urile „strămoşeşti”. Următoarele achiziţii au fost olandeze: Den Oudsten B96, Berkhof SB 250... şi ele zgârcite în privinţa A.C.-ului. Iar din această primăvară mai avem Wright Commander-urile: fâşneţe în trafic, muncitoare, elegante, eficiente... dar sufocante pe timp de caniculă.

„Olandezele” au primit geamuri cu deschidere laterală... câte două pe fiecare parte – măsură locală – însă nu e suficient. Depinde de serviciul de transporturi din Primarie, de optica precum şi de interesul acestuia vis-a-vis de necesităţile călătorilor. In prezent se fac eforturi pentru dotarea mijloacelor de transport cu sisteme de aer conditionat chiar daca acest proces este costisitor.

Amintiri dintr-o generatie apusa: iată salonul „ventilat” al unui DAC 112:


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu