Aşa se spune la Transurb... Cele mai vechi mijloace de transport funcţionale (desigur, nu luăm în calcul Asistenţa Tehnică, TZG à poze găsiţi în pagina dedicată Rocar-urilor 112) au fost fabricate în 1997 dar se ţin încă bine, dat fiind modul în care au fost asamblate. O da, aici e o mare problemă, un fel de „revoluţie ideologică” între trecut şi viitor privitoare la perioada de funcţionare... Bani mulţi, utilizare redusă, iată concluziile principale rezultate din această analiză. Rafinamentul şi răbdarea s-au stins în lucrări simplificate, lucrări care nu convin gălăţenilor tocmai datorită modului în care se pune problema între randamentul Transurb-ului şi potenţialul privat (ameninţarea maxi-taxi, cu alte cuvinte). Deocamdată e linişte... Dar pentru cât timp?! Transurb-ul nu-şi permite să mai caseze vre-un mijloc de transport. E la limită! Am crezut că DAF-urile vor aduce un plus de relaxare... am crezut greşit! Situaţia rămâne la fel de încordată.
XDL-ul şi-a încheiat partitura... Celelalte midibuze care ar fi trebuit să se odihnească „în pace” au rămas asemenea unor stafii care luptă pentru a salva locul de muncă unde au activat. Deocamdată nu se casează nimic. Transurb-ul nu-şi permite pensionări ... Nu în aceste timpuri!
