Cu DAF-ul la Prefectură

În ultima vreme găseşti DAF-uri acolo pe unde nu te aştepţi... Săptămâna trecută, LSD-ul era în Micro 20, pe o străduţă lăturalnică de lângă poştă, săptămâna asta, LSI-ul apăra Prefectura...

Intersecţia străzilor Stadionului şi Brăilei

N-ai bilet? Uneori, norocul îţi poate surâde

În ultima vreme, controalele în mijloacele de transport s-au mai diminuat... iar încasările pentru bilete au mai scăzut la unele puncte de vânzare. Haideţi s-o punem pe seama abonamentelor (e presupunerea călătorului civilizat, care nu se urcă în autobuz/troleibuz/tramvai fără a-şi plăti călătoria).

Desigur, mai există printre noi, pasagerii, şi samariteni: mi s-a întâmplat, de câteva ori, ca o persoană care coboară din mijlocul de transport să-mi ofere biletul perforat. Mai există apoi şi varianta cu „găsitul gratuit” care constă în „recuperarea” biletelor deja „ştanţate” în interiorul saloanelor... pe banchete, pe ramele geamurilor şi chiar pe protecţia rezervoarelor (la autobuzele MAZ). În caz de pericol, ai de unde să... „împrumuţi” dar asta, doar dacă ai „bulan”.

Cursele Convenţie: când Transurb-ul bate Atlas-ul

De la începutul acestui an, o mare parte din autobuzele Atlas-ului au dispărut (mai precis au fost casate). Desigur, e vorba de DAC-urile vechi (dacă vă vine să credeţi, existau maşini fabricate la începutul anilor 80 care au fost casate în 2009 respectiv 2010!) dintre care, în cursul acestui an, am mai observat unul singur (GL-01-RUE), model 1993. În prezent, Galaţiul mai păstrează două amintiri „model 112”: Rocar-ul Transurb-ului, utilizat ca depanare (TZG) precum şi Rocar-ul de care am vorbit anterior, aparţinând Atlas-ului. Nu ştiu dacă această firmă mai are vre-un alt 112 cu care să efectueze Curse Convenţie spre C.S.G.; până acum n-am mai observat nici un alt autobuz autohton din „vechea gardă”.

Transurb-ul a mai câştigat o treaptă spre rentabilizare cu autobuzele DAF; peste 60% din maşinile care transportă muncitorii la combinat sunt DAF-uri care, deşi au fost fabricate în 2000 – 2001, au bătut la confort şi rapiditate pensionarii fostei Rocar. Poate c-ar trebui să menţionăm că ultimele Rocar-uri ale Atlas-ului au venit în 1996 şi n-au fost utilizate excesiv (Atlas-ul face curse convenţie de câteva ori pe zi, pe când regiile autonome de transport îşi „forjează” maşinile la peste zece ore de activitate).

Singurele maşini cu care Atlas-ul mai transportă angajaţii C.S.G.-ului sunt cele marca Scania şi... excepţia RUE. În rest, Transurb-ul deţine supremaţia.

În fotografiile de mai jos, al doilea Rocar al Galaţi-ului: RUE – surprins  în această seară pe strada Frunzei.

Operaţiunea „Clăbuceala”

Astăzi a fost una dintre acele zile în care angajaţii Ecosal-ului s-au ocupat de staţiile mijoacelor de transport ale Transurb-ului, mai precis de acelea în care există refugii acoperite. Activitatea personalului a constat în curăţarea geamurilor şi a structurilor metalice... A fost mult de muncă şi asta fiindcă:

-geamurile (cele care au mai rămas) erau acoperite de tot felul de reclame şi anunţuri (de genul „fac de toate că am cu ce”);

-carcasele şi panourile publicitare promovau cultura nefericiţilor ieşiţi cel mai probabil de la vre-un spice shop;

Staţiile arată acum ca-n prima zi în care au fost montate... mă rog, aproximativ ca-n prima zi. Şi, din păcate, nu va trece mult timp până să se acopere din nou de măscări.

2 lei şi iei bilet de la şofer

Iată măsura introdusă de Transurb pentru călătorii care n-au de unde să-şi procure bilet... Cam nefericită această opţiune, care, la o primă analiză, favorizează transportul privat de călători (în zonele comune celor două categorii de operatori). Dar dacă ar fi să intrăm în amănunte şi să cercetăm raportul dintre numărul de călători care n-au posibilitatea de a-şi lua bilet (sau abonament) şi zonele acoperite de Transurb ajungem la concluzia că aceste situaţii în care călătorii sunt nevoiţi s-apeleze la „tichetele şoferului” sunt destul de rare. Mereu există câte o soluţie de genul abonament pentru o zi, o săptămână, juma’ de lună... funcţie de preferinţele călătorilor.

S-a mai discutat un aspect privitor la faptul că unii şoferi iau bani de la călători dar nu dau bilet. Am auzit şi despre un „pui de scandal înăbuşit din faşă”... Sunt cazuri izolate.

A mai existat o astfel de măsură – prin care şoferul devenea şi taxator – în anii din urmă. Aceasta se aplica doar anumitor trasee care străbăteau porţiuni periferice sau chiar părăseau „graniţele” oraşului. Măsura a încetat în a doua jumătate a anului trecut dar  iată că a fost implementată din nou şi – de această dată – pentru toate traseele.

Habauceală pe strada Brăilei

Din dorinţa de a se achita cât mai repede de sarcinile primite, „pionierii” asfaltului au demarat la „foc continuu” operaţiile de tip facelift pentru carosabil. După cum ne-am obişinuit deja, s-a lucrat normal (adică opt ore pe timp de zi fiindcă angajatorul nu-şi permite să scoată din portofel spor de noapte pentru muncitori) iar traficul a fost dat peste cap... Au fost mai multe echipe care au intervenit pe această stradă, permiţând, în unele cazuri, doar accesul pe o singură bandă (troleibuzele au făcut excepţie). E limpede ce cozi s-au format, e limpede că maşinile Transurb-ului au avut ceva întârzieri, e limpede că responsabilii acestor intervenţii au frigiderele pline pentru mulţi ani de acum înainte...

Iată una dintre zonele de lucru (cea din Mazepa I, zona TreiStar):

Credinţă

Câţi oameni atâtea moduri de a privi, a înţelege şi implicit a reacţiona în această viaţă. Mi-a plăcut mesajul postat în cabina unui troleibuz MAZ (1409) în aşa fel încât să-l vadă şi călătorii... Un verset din Biblie, o învăţătură de care e bine să iei aminte.

Ideea mi s-a părut excelentă şi chiar mă gândeam că o suită de astfel de versete religioase, precum şi maxime sau cugetări ale unor filosofi ar avea o influenţă pozitivă asupra călătorilor; există posibilitatea ca aceştia să-şi analizeze existenţa într-un mod mai corect, mai responsabil, mai pios şi totodată, prin apel la bunul simţ, să înceteze să se manifeste primitiv în saloanele mijloacelor de transport în comun. O idee cam... temerară dar care cred c-ar da ceva rezultate.