Se afișează postările cu eticheta Dresden. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Dresden. Afișați toate postările

sâmbătă, 27 august 2016

1305: o lacrimă şi-un zâmbet

Pasiunea, nostalgia sau respectul pentru trecut, pentru acei ani de serviciu care… “ieri miroseau a nou iar astăzi miros a amintiri” ar merita susţinere şi implicare din partea autorităţilor competente. Dar ce te faci atunci când “sectorul” (adică domeniul) în care lucrezi nu este văzut ca o prioritate în ochii celor care “organizează spectacolul şi alocă mălaiul”?!

Dacă ar fi să ne urcăm pe scenă şi să privim în culise vom vedea actori trişti dar care însă vor pune mereu SUFLET şi vor FACE TOT POSIBILUL pentru ca publicul să fie mulţumit. De ce? Fiindcă ei au ales domeniul, ei au ales rolurile şi oricât de greu ar fi, ei au acea bucurie că fac tot ceea ce pot pentru… un spectacol cât mai bun, sau poate ar trebui să spun “pentru susţinerea eficientă a unui serial zilnic, urban, cu maximele şi minimele sale”.

Ar fi frumos frumos să avem “amintiri” care să ne vorbească despre evoluţia Galaţi-ului, despre anii de odinioară… Majoritatea oraşelor care se respectă, oferă astfel de… momente, unele în regim cotidian, altele cu ocazia principalelor sărbători. La noi, degeaba doresc “actorii”, degeaba doreşte “regizorul” dacă nu vrea şi “producătorul”…  

Bondarii de Dresda au reprezentat un episod important din istoria transportului local al urbei Galaţilor. Ca şi Timiş-urile, ca şi Tatrele T3R. Ca şi strămoşii lor, V-urile… E un sentiment ciudat atunci când pregăteşti un bondar pentru export, o combinaţie ciudată de tristeţe şi bucurie: tristeţea de a pierde un erou local, bucuria de a-i oferi o altă şansă.

În prezent, din rândul bondarilor de Dresda care au activat pe traseele oraşului nostru, doar 1306 mai este activ, ca vagon de manevră în depoul din Bariera Traian. 1309 şi 1314 încă se mai află în conservare iar 1305 a fost pregătit pentru Satul de vacanţă din Constanţa unde, prin amabilitatea parohiei aferente, a devenit sală de mese pentru oamenii nevoiaşi.

Mai jos, fotografii realizate de dl. Nicu Bârsan cu vagonul 1305 (ex- 9, ex-0080) înainte de trimiterea acestuia la Constanţa:





Si fotografii de la destinaţie, realizate şi oferite de Sabin Deprodio





sâmbătă, 17 octombrie 2015

Cândva…

…am avut autobuze şi tramvaie spre o… gară veche, modestă, dar întreţinută corespunzător, gară la care am renunţat la începutul anilor 2000 pentru a ridica una nouă.
Au trecut aproape cincisprezece ani de atunci iar gara ÎNCĂ nu este gata! Comentariile nu-şi (mai) au nici un rost; e ca şi cum am asculta o placă veche, amăgitoare, despre ceea ce ar fi trebuit să reprezinte viitorul.
Mai jos, o amintire din vara lui 2003:


joi, 2 octombrie 2014

1315 – amintiri de odinioară

Astăzi dimineață, Tatra 1315 a efectuat plimbarea de onoare între cele două depouri gălățene, “la braț” cu KT-ul 1334… Iată-le surprinse pe bulevardul George Coșbuc:
 


sâmbătă, 10 mai 2014

Număr de parc: 89

Primul tramvai ce a purtat identitatea 89 a fost un Timiș 2 “motor” care, odată ajuns la pensionare, a cedat “locul” unuia dintre KT-urile berlineze, achiziționate în 1997-1998.  Din păcate, KT-ul respectiv a fost primul învins de soartă din lotul pentru Galați… Iar numărul 89 a fost preluat de una dintre Tatrele din Dresda, ajunse pe liniile gălățene la debut de mileniu…
Să dăm libertate amintirilor – o fotografie rară:
 


sâmbătă, 19 octombrie 2013

În umbra unor eroi: “bondarii” de Dresda

Uzinele CKD au conceput, dealungul timpului, multe bijuterii pentru… “aripa estică a Europei”. Orașul nostru s-a bucurat de primele tramvaie Tatra T3R în prima jumătate a anilor 70; mijloace de transport noi și moderne pentru acele vremuri.
Pe urmă, au fost achizițiile S.H. din Magdenburg și mai apoi la aproximativ cinci ani diferență, cele din Dresda: bondarii
Timp de mai bine de un deceniu, electricele cehești au sprijinit transportul gălățean așa cum au știut mai bine. Ambiția lor, susținută de personalul celor două depouri locale a oferit rezultate excepționale.

Sfârșitul primului deceniu al acestui secol a impus pensionarea bondarilor; dintre aceștia 1306 continuă să activeze pe liniile depoului din Bariera Traian, ca vagon de lucru iar 1310 încă mai zâmbește după ședința foto (oferită aici, pe blog)…

O revizie tehnică și o variantă pe traseele rămase active în orașul nostru; asta e tot ce așteaptă bondarii! O șansă de a dovedi ceea ce înseamnă un suflețel mecanic generat prin pasiune, pricepere și profesionalism!

Și-au pierdut strălucirea dar nu și dorința de a servi transportul nostru local… Profesioniștii domnului inginer Culiță Paraschiv le-ar activa cu dragă inimă dacă serviciile lor ar fi – din nou – necesare. Speranța moare ultima!

-1305:







-1307:







-1308:








-1309:









-1311:





-1312 – primul bondar trimis la… “ghilotină”:






-1313:






-1314:









-1315:






 
-1316: