O grevă cu-n epilog trist

Astăzi dimineață, singurele autobuze care au părăsit Autobaza 1 au fost cele pentru personal precum și cele care au deservit cursele convenție ale C.S.G.-ului. În rest… parcul auto a rămas în stand-by.

Într-un oraș bolnav de intrigi și interese politice, e greu să lupți pentru un gram de bun-simț și să obții… măcar un sfert din el! Primăria strânge cureaua în ceea ce privește fondurile alocate Transurb-ului. De aici a rezultat un fel de… explozie în lanț, care a avut repercursiuni asupra conducătorilor de autobuze și troleibuze. Adică, aceia în care dăm cu biciul.

Ceea ce am văzut în ultimele două zile sună a poveste desprinsă din feudalism… Mai precis, un fel de tragedie cu-n primar în rolul unui boier dictator și o autobază de suflete interpretând sclavi asupriți. Poate că sună dramatic. Din păcate… E realitatea prezentului!

Amenințați cu-n proces pentru greva spontană și socotiți datori pentru pierderile înregistrate în cele două zile de protest, conducătorii profesioniști ai Autobazei 1 au ieșit la trasee în jurul orelor 18:30. Nimic din ceea ce și-au dorit, nu s-a realizat. Într-o societate ca a noastră, munca nu mai e de mult “brățară de aur”… Nu. Ea e o sursă de sclavagism, asuprire și bătaie de joc.

 



Grevă spontană la Autobaza 1

Noul program de repartizare a mijloacelor de transport în comun pe trasee a fost cea din urmă picătură care a umplut paharul de nemulțumiri și dezamăgiri ai conducătorilor profesioniști ai Autobazei 1. Despre protest (grevă) se vorbea de vineri. Șoferii au sperat însă ca acest program să nu fie implementat. Au sperat în zadar: în cursul week-end-ului recent încheiat, activitatea mijloacelor de transport aparținând Autobazei 1 a fost înjumătățită. Traseele cu două mașini au fost deservite doar de una singură și nici cele cu flux mare de călători n-au scăpat de “periere”.

Măsura impusă are drept scop eficientizarea consumului de carburanți și energie electrică pentru regia noastră de transport local. Din păcate, a fost formulată prost și aplicată la fel de prost. Rezultatele ei nemulțumesc atât călătorii cât și conducătorii auto.

Se afirmă, sus și tare, pe la televiziunile locale precum și-n presă, că șoferii Transurb-ului au salariul net cuprins între 1100 și 1400 lei net. Ceea ce nu se știe – fața nevăzută a lucrurilor – este că acești bani se obțin pentru O LUNĂ DE ACTIVITATE NORMALĂ. Ceea ce, din păcate, la Autobaza 1, acest… prag se atinge tot mai greu din cauza R-urilor (ranforsărilor), a mașinilor titulare cu tot mai multe probleme cauzate de vechime sau absența pieselor de schimb necesare precum și a lipsei de autobuze/troleibuze noi.

Mă așteptam ca Primăria să găsească o soluție optimă, o soluție care să rentabilizeze transportul local, să mulțumească pe cei care apelează la serviciile sale și să respecte pe cei care îl efectuează! Dar iată că lucrurile au alunecat tot mai jos…

“Marile vânători”,  marile sacrificii… le suportă șoferii. Adică oameni cu familie și copii, oameni cu datorii la stat, la bănci, oameni muncitori pe care ziariștii și uneori călătorii îi fac albie de porci, de multe ori doar pentru fleacuri. În acest sens aș putea să înșir zeci de exemple la care am asistat și care m-au scârbit. Dar… nu acesta e scopul materialului.

Nu. Profesioniștii Autobazei 1 nu sunt prețuiți la adevărata lor valoare. Și, odată cu modul indiferent cu care sunt tratați și cu care ne-am obișinuit în această societate bolnavă, guvernată de jegoși incapabili, suferă și… “poporul local”, adică acei oameni care ar trebui să se bucure de serviciile Transurb-ului.

VOI, TOȚI CEI CARE BARFIȚI SERVICIILE PROFESIONIȘTILOR DE LA AUTOBAZA 1… AVEȚI HABAR DE CEEA CE DORESC CEI CARE… ASTĂZI NU V-AU DUS SPRE MUNCĂ, SPRE PRIETENI, PIAȚĂ SAU NU V-AU PLIMBAT PRIN ORAȘ?! VĂ SPUN EU. DORESC SĂ CAȘTIGE DREPTUL DE A VĂ SERVI, DE A SUPORTA NAZURILE UNORA MAI PRETENȚIOȘI ȘI DE A RESPECTA TOATE ACELE CERINȚE IMPUSE ÎN FIȘA POSTULUI PENTRU A OBȚINE UN BAN CU CARE SĂ-ȘI ÎNTREȚINĂ FAMILIA.

Astăzi, la traseele locale au ieșit tramvaiele iar autobuzele au deservit doar Cursele Convenție pentru C.S.G. În cursul acestei seri, primarul și-a anunțat vizita în cadrul Autobazei 1. Dacă nu se ajunge la un consens, greva va continua și mâine, și-n toate celelalte zile până la obținerea doleanțelor.

În încheiere… tot ce vă pot spune este că azi, ca să ajung la muncă, am făcut “traseul 12 cu bicicleta”. Și voi face și mâine, și poimâne și… oricât va fi nevoie până când șoferii profesioniști ai Autobazei 1 se vor bucura de respectul și plata cuvenită!

SUSȚIN ACEASTĂ GREVĂ ȘI SPER CA ANGAJAȚII ELECTRICELOR ȘI MOTORIZATELOR SĂ-ȘI GĂSEASCĂ RESPECTUL MERITAT!!!

 



Măsuri nu tocmai fericite

Intru în anumite detalii tocmai fiindcă îmi pasă, haideţi să zicem, mai mult decât unui simplu călător; oare ce se mai întâmplă prin ograda Transurb-ului?!  Se pare că membrii conducerii au început să devină călăii celor pe care ar fi trebuit să îi sprijine! În ultimele zile s-au făcut tot felul de controale iar măsurile au fost nu tocmai fericite: colegii, rudele sau prietenii şoferilor care călătoreau în cabinele MAZ-urilor au fost daţi jos (contactări telefonice în urma cărora conducătorii au trebuit să se conformeze), lădiţele cu dublu rol din cabinele acestor maşini au fost „săltate” şi, în plus, din câte am asistat la o discuţie, am înţeles că nimic din ceea ce a promis conducerea Transurb-ului la ultima grevă nu a fost pus în practică. Prin urmare, şoferii gălăţeni privesc cu jind la colegii lor de la Bucureşti sau Brăila, unde lucrurile par ceva mai bune (din punctul lor de vedere, punct pe care într-o oarecare măsură îl susţin). Despre telefoane mobile nu mai discutăm... se ştie că dacă eşti prins la telefon şeful te sună (la aceelaşi telefon!!!) pentru a te mustra. Dar, pe de altă parte, au ieşit discuţii privitoare şi la bidoanele cu apă, sau la diferite unelte (precum cele de curăţat podeaua sau geamurile).

Înţeleg şi apreciez modul în care Transurb-ul a gestionat şi s-a ocupat până acum de imaginea sa. De la începutul anilor 2000 şi până în prezent am văzut multe lucruri frumoase, şoferi civilizaţi, cu bun simţ, răspunzând politicos călătorilor care necesită diferite informaţii (mai sunt şi excepţii dar destul de rare), o organizare şi distribuţie logică a maşinilor pe trasee, investiţii destul de bune (cine s-a luptat pentru achiziţionarea celor 30 de DAF-uri merită felicitat pentru alegerea făcută întrucât acestea dau clasă celorlalte mijloace de transport din parc) şi lista poate continua... Putem spune că Transurb-ul a evoluat în slujba gălăţenilor dar uităm un aspect important: şoferii sunt cei de care depinde buna funcţionare a „angrenajului” urban şi nu ar trebui ca oamenii din conducere să îi sufoce şi să îi streseze mai mult decât o face regimul rutier sau călătorii recalcitranţi! O parte din măsurile acestea le consider cam aiuristice întrucât ele nu sunt în slujba conducătorilor şi îi stresează mai mult:

-călătorii din cabină: e jenant să-ţi dai mama, tatăl sau fratele jos din cabină (e un aspect de bun simţ). Nu ştiu dacă oamenii care au făcut mare tam-tam pe acest subiect şi ar fi în locul şoferilor de mijloace de transport şi-ar da jos rudele... În plus, opt-nouă ore de tăcere e mai rău ca la pârnaie; chiar să nu schimbi o vorbă cu cineva cunoscut, o glumă, o bârfă?! Bine, o să ziceţi „regulamentul prevede...” dar nu vorbim şi despre părţile stresante ale acestuia?! Românul a fost mereu inventiv: vom ruga pe cei care se află în cabine să se întindă pe burtă atunci când dăm de câte un punct de control, este răspunsul ironic al unor colegi;

-bidoanele cu apă: săltate şi ele de-aiurea! Păi dacă unui om i se face rău în maşină şi necesită o gură de apă?! Extindem ideea şi la găleţi: dacă vre-un călător vomită pe podea (s-au întâmplat destule cazuri în ultima vreme), ce facem?! Retragem maşina pentru a o spăla în loc s-o curăţăm la capăt de linie?! Sper că ştiţi că se pierd ture din programul şoferilor, ture care „costă” la salariu!

Iată, acestea sunt marile probleme cu care se confruntă autobaza! În loc de a urma procesul civilizat şi rodnic de până acum, trecem pe... arătură. Este foarte posibil ca, înaintând pe-un asemenea ritm, să se pună de-o grevă! Şi cred că n-are rost să ne amintim de ultima, când anumite scaune s-au legănat îngrijorător!