O simulare

Continui să cred în disciplină, respect, prietenie şi bun-simţ. Continui să cred că putem – cu puţin efort – să ne ajutăm unii pe alţii, fiindcă aşa e normal, aşa ne cere educaţia şi, mai mult, conştiinţa.

Astăzi am revenit în terminalul de la Intfor pentru o simulare. Mă rog, o simulare... parţială dat fiind faptul că locul de întoarcere pe care l-am propus într-o postare anterioară, necesită îmbunătăţiri. Sper să nu ne faultăm din nou, printre hârţoagele birocraţiei (parcă stabilită pentru a toca bani şi a ne încurca vieţile, aşteptările şi implicit nervii).

Se spune că principala problemă din această zonă sunt TIR-urile care, în lipsa unui loc de parcare corespunzător, ocupă ambele sensuri de mers şi de multe ori ignoră suprafeţele marcate pentru staţiile autobuzelor… În cursul ultimelor zile m-am deplasat în zona menţionată şi am remarcat faptul că “dacă se doreşte, se poate” – şi fără cerinţe sau amenzi. Fiindcă există şi şoferi de “cursă lungă” care ştiu să-şi respecte colegii – profesionişti ca şi ei sau doar amatori.

După cum spuneam, astăzi am efectuat o simulare… parţială. Pentru finalizare n-ar trebui decât un racord, un indicator şi o mână de asfalt.