Am mai discutat despre problemele existente între conducere şi şoferi... Iată însă că acestea se accentuează pe zi ce trece, şi asta datorită unei sămânţe mai vechi, care a încolţit în ură: e vorba despre ultima grevă a şoferilor, care a nefericit imaginea conducerii, şi, de ce să nu recunoaştem, chiar a stârnit un oarecare grad de panică! Acum, conflictul trăieşte în sânul autobazei... Din teamă? Din răzbunare? E greu să ne pronunţăm, dar cert este că acesta rupe relaţiile dintre lideri şi profesioniştii volanului. Norocul conducerii este că şoferii nu sunt, în momentul de faţă, uniţi aşa cum se cuvine... Unii îşi apără drepturile şi cred în ideologia colectivă pe când alţii sunt speriaţi de... concedieri. Aici e fisura, aici e punctul slab, uşor de exploatat de cei vicleni!
În aceste împrejurări, nemulţumirile nu-şi vor găsi niciodată ecoul necesar şi e păcat ca o răzbunare internă să afecteze funcţionarea coerentă a principalului operator de transport local, mai ales după toate lucrurile frumoase cu care a reuşit să ne impresioneze Transurb-ul!
Mi-am dorit enorm de mult să lucrez la autobază, pe teren sau la birouri dar nimeni n-are interes să promoveze un apărător al şoferilor! Mi-aş fi dorit să contribui la întărirea unor legături pierdute, mi-aş fi dorit ca toată lumea să fie mulţumită dar prezentul nu-mi este favorabil... Asta e, în Galaţi, majoritatea viselor nu vor deveni niciodată realitate... Nu e ca-n celelalte oraşe şi regret disensiunea creată între cooperarea cu caracter constructiv şi interesele pe care le cunoaştem prea bine...
Trudesc ceva oameni în conducere, ceva oameni care ar trebui sprijiniţi cu pasiune, dăruire şi interes pentru transportul local. Poate alţii vor avea mai mult succes la... angajări. Eu voi continua să fiu de partea şoferilor, aşa cum am fost şi până acum. Şi sper să nu supăr pe nimeni...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu