ZGT6: întâlnire sub stindardul Transurb-ului

Vineri dimineaţă au ajuns în depoul de tramvaie de pe Magistrala C.S.G. primele cinci Duewag-uri ZGT6, mai precis RET 805, 812, 822, 835 şi 848. Domnul inginer Herepean mi-a oferit ocazia de a participa la acest eveniment deosebit, ocazie de care am profitat din plin. Îi mulţumesc pentru faptul că m-a invitat să asist şi implicit să surprind în capturi foto şi video descărcarea celor cinci coloşi olandezi; a fost o onoare pentru mine!

Am ajuns la depou înainte de ora opt. Aici aveam să găsesc cele cinci Duewag-uri cocoţate pe trailerele garate pe liniile mediane principale, linii care găzduiesc tramvaiele ce urmează să iasă la trasee.

Operaţiunea a avut loc în zorii acelei zile; o parte din tramvaiele întoarse de la convenţii au poposit pe liniile de intrare în depou iar cele pregătite să iasă în tura de prânz au aşteptat pe centralele din dreptul halelor de reparaţii.

În anul 2006, tramvaiele ZGT6 au ajuns la Galaţi pe cale feroviară. Acestea au fost descărcate în zona depozitului Galgros, acolo unde linia de tramvai o întâlnea pe cea ferată. Proiectele ISPA au şters din peisajul local porţiuni însemnate din linia de tren amintită. Prin urmare, după o aprofundată analiză economică, soluţia cea mai bună a reprezentat-o transportul tramvaielor pe platforme auto.

Iată primele fotografii pe care le-am realizat la intrarea în depou...

În locul ales pentru descărcarea ZGT-urilor se afla deja o automacara de la Atlas. În dreptul ei, echipele de muncitori ale depoului trudeau la asamblarea platformei de ridicare...

Sub consultanţa domnului Paraschiv şi sub sfaturile valoroase ale domnului Herepean, echipele reacţionează cu pricepere, îndemânare şi precizie. Se fac ultimele măsurători. Domnul Paraschiv consultă din nou schiţa tehnică a tramvaiului ZGT iar domnul Herepean verifică măsurătorile indicate.

E timpul să trecem la acţiune; automacaraua ridică platforma cu şufe iar primul trailer îl aduce pe ex-RET 812 la descărcare... Procedura e simplă; tramvaiul e ridicat de automacara cu ajutorul platformei, transportorul se retrage iar muncitorii depoului ajută la coborârea colosului pe şinele liniei principale. De aici, RABA 72-TRE urmează să tragă tramvaiul pe una dintre liniile nordice ale depoului.

Se iveşte o problemă cu racordul şufelor mediane însă Roman-ul 63-TRE este la datorie şi asigură accesul muncitorilor în zonele problematice; intervenţia durează mai puţin de zece minute iar procesul se reia cu maximă atenţie.

812 ajunge cu bine pe şinele depoului gălăţean...

A urmat 805...

... şi apoi, 822:

Iată secvenţe de la descărcarea lui 848, al patrulea tramvai care a luat contact cu infrastructura depoului de pe Magistrala C.S.G.:

Şi, în fine, ultimul „coborât”: ZGT-ul ex-RET 835:

Activitatea de descărcare a durat până la orele două ale amiezei, la o temperatură de peste 36 de Celsiuşi. Personalul depoului de tramvaie antrenat în această operaţiune a ignorat capriciile vremii şi şi-a dat tot interesul pentru a duce la bun sfârşit sarcinile primite; am cunoscut aici un colectiv unit, cu o vechime de peste 25 de ani, un colectiv care sub îndrumarea domnilor Herepean şi Paraschiv a dat maxim de randament, demonstrând astfel ceea ce înseamnă EXPERIENŢĂ, PASIUNE ŞI RESPECT PENTRU MESERIA PRESTATĂ!

Totodată, am avut ocazia de a face cunoştinţă cu George_GL unul dintre colegii forumului naţional dedicat mijloacelor de transport local (http://tramclub.org), un amic deosebit, care mi-a împrumutat aparatul său pentru a continua materialul de prezentare (bateria mea a cedat după doar două ore de filmare)...

Descărcarea celor cinci tramvaie a fost supravegheată de domnul Petrache, director al departamentului tehnic, precum şi de doamna Potop şi de domnul Iojea (membri ai aceluiaşi departament).

În concluzie?! Am asistat la o zi din activitatea desfăşurată de personalul Transurb-ului, o zi în care căldura a sfidat responsabilităţile şi îndatoririle unei meserii... Am petrecut aproape opt ore alături de muncitorii implicaţi în descărcarea tramvaielor, am stat în soare, i-am urmărit, i-am înţeles şi le-am mulţumit pentru efortul depus!

O mare familie care se cunoaşte de peste douăzeci şi cinci de ani... O familie pe care am ajuns s-o îndrăgesc în doar câteva ore, o familie din care, datorită domnului Herepean, am făcut parte, preţ de o... zi muncitoare. A fost un basm, o şansă rară pe care un simplu „mulţumesc” n-o poate acoperi la adevărata valoare pe care a dezvoltat-o în sufletul meu...!

Ziua de vineri... O ocazie de a vorbi despre muncă şi pasiune.  IATĂ O FILMARE ÎN CARE AM SURPRINS DESCĂRCAREA CELOR 5 ZGT-URI OLANDEZE: http://www.youtube.com/watch?v=jQGTGsdkANw