Prezentari mijloace de transport si diverse filmari efectuate din cabinele acestora

Loading...

marți, 2 februarie 2016

Pe… Cărările de Nicăieri

Un oraş care încă îşi mai păstrează caracterul industrial (deşi n-a mai rămas mare lucru din industria de odinioară) stabileşte programul celor care muncesc. Şi astfel, majoritatea se trezeşte devreme şi seara, merge la odihnă devreme… Sunt multe lucruri care ne lipsesc, sunt multe lucruri care trec pe lângă noi şi le lăsăm să treacă fiindcă… nu avem încredere în cine suntem şi ce putem şi prin urmare, ne mulţumim cu puţin.
Parcă lipseşte bucuria… sau să fie vorba de pofta de viaţă, măcinată de banalul cotidian?! Faptul că unele zile par să se repete după acelaşi şablon?! Lunea e cea mai grea… Fiindcă vine după un week-end de libertate. Iar vinerea e cea mai frumoasă… Fiindcă anunţă un week-end de libertate.   
În cursul săptămânii, fie vară, fie iarnă, cu puţin după lăsatul serii, străzile devin pustii iar oraşul se pregăteşte de somn… Ca-n anii roşii, ani care nu vor să apună şi au îndoctrinat prea multe creiere. După cum spuneam… un oraş care încă îşi mai păstrează caracterul industrial (deşi n-a mai rămas mare lucru din industria de odinioară) stabileşte programul celor care muncesc. Quod Erat Demonstratum.

Într-o seară de ianuarie… cu ZGT-ul 1535 pe “cărările de Nicăieri”: 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu