Cei responsabili și cu suflet mare

Atunci când lucrezi cu oamenii, e greu să îi mulțumești pe toți cei cu care ai ocazia să interacționezi. Unii te vor aprecia și-ți vor mulțumi pentru faptul că i-ai așteptat încă cinci secunde în stație sau le-ai răspuns politicos la întrebările legate de activitatea regiei de transport local… Alții te vor trata cu aroganța specifică anilor comuniști și post-comuniști, atunci când șoferul de autobuz era văzut ca un bau-bau sâctirit să ne ducă la destinația scrisă pe plăcuța de traseu.

Oricum ar fi, atunci când ajuți un seamăn, contează să ai tu însuți acea bucurie sufletească pentru că ai făcut un bine.

Astăzi, în Gara C.F.R., trapa lui 623 pentru accesul în salon a persoanelor cu dezabilități locomotorii a coborât, încă o dată. Iar la destinație, un “mulțumesc” și o strângere prietenoasă de mână au fost două aspecte care au contat enorm pentru conducătorul auto!

Mă bucur și totodată să felicit regia de transport local pentru faptul că are, ca angajați, oameni sufletești și prietenoși! Și, de asemenea, CINSTE și RESPECT pentru un om cu suflet mare: Emil “Schumi” Ilie – unul dintre titularii MAZ-ului 623!

 

 

 



… DE CE?!

Uneori e al naibii de greu să îi înțelegi pe cei din jurul tău, cu atât mai mult atunci când meseria îți cere să lucrezi cu oamenii. N-am să înțeleg niciodată de ce ne “vânăm între noi”, n-am să înțeleg niciodată de ce amabilitatea și bunul simț sunt retezate de vorbe jignitoare sau acuzații mincinoase care n-aduc nimic bun.

În ceea ce privește colaborarea mea – din pasiune, respect și amiciție – cu regia de transport local, am asistat la o mulțime de situații ridicole, cauzate de călători. Nu țin partea conducătorilor auto care lucrează pentru Transurb - și ei greșesc uneori – însă răutatea, doctrinele precum și incapacitatea de evoluție a celor care apelează la autobuzele, troleibuzele și tramvaiele urbei noastre nu-și au nici un rost.

Acuzi un șofer că pleacă din terminalul de la Parcul C.F.R. fără a opri în prima stație. Dai numărul mașinii și ora de pornire în cursă numai că, la o verificare amănunțită, șoferul respectiv era în celălalt capăt al orașului și are ca dovadă, foaia de parcurs. DE CE?!

Un gest de bun-simț, făcut pentru o bătrânică cu trei sacoșe de cumpărături este sancționat de-un pensionar justițiar, cu reclamații la baza Transurb-ului. Autobuzul a oprit cu zece metri înainte de stație… DE CE?!

Deși mergi pentru o singură stație, refuzi să respecți semnificația benzii roșii, marcate pe podeaua mijlocului de transport. Șoferul te roagă să avansezi fiindcă nu are vizibilitate în oglinda retrovizoare din dreapta sa însă tu te încăpățânezi să rămâi pe poziție și începi scandalul. DE CE?!

Mașina întârzie trei minute. Tu ai terminat programul, a fost nasol și simți nevoia să te descarci emoțional. Și ce faci?! Suni la birourile Transurb-ului pentru a reclama o întârziere și a cere, totodată, mai multă disciplină în ceea ce privește instruirea șoferilor. Atunci când dai acel telefon nu te gândești, nici măcar o clipă, că persoana care ar trebui să te ducă la destinația dorită se simte rău, are o… urgență personală sau se chinuie să-și termine pachetul pe care l-a luat de acasă… DE CE?!

Și să nu uităm de… “binevoitorii” care lansează alarme false. Dacă tot ce ați învățat de la viață este o acuzație mincinoasă din dorința de a vă dovedi loialitatea față de cei pe care îi susțineți… Dumnezeu să vă ierte!

Zilele trecute… m-au acuzat și pe mine. M-am trezit în cocoașă c-o poveste tristă și tâmpită, conform căreia bârfeam conducerea Transurb-ului. DE CE?!

E atât de ușor să generezi un scenariu pentru a-ți dovedi loialitatea… Se cere. Însă e trist: conceptele s-au schimbat de mult însă rămân, în continuare, invizibile pentru majoritatea…!

Poliția și haosul transportului local de pe bulevardul George Coșbuc

Relatam, într-o postare anterioară, despre blocarea intersecției dintre bulevardul George Coșbuc și strada Basarabiei, cauzată de lucrările de infrastructură desfășurate de Tancrad. Am mai menționat, de asemenea, și ruta alternativă pentru traseele mijloacelor de transport local, afectate de șantierul în lucru.

Primele zile de la devierea traseelor 12 și 34 pe varianta Tecuci – IFR – Nae Leonard – Aurel Vlaicu au fost un dezastru pentru toți șoferii care au trebuit să străbată zona respectivă: semafoare funcționale, ambuteiaje și prin urmare, nervi întinși la maxim. Profesioniștii mijloacelor de transport ale Transurb-ului care au trebuit să urmeze această variantă au înregistrat, pe lângă protestele călătorilor care nu au fost informați asupra rutei ocolitoare și a celorlalți participanți la trafic, neînțelegători în privința “stațiilor improvizate”, menite să suplinească pe cele ocolite, întârzieri semnificative în grafic.

A urmat, mai apoi, o colaborare cu organele de ordine, însărcinate s-asigure fluența traficului: autobuzele traseelor 12 și 34 au primit undă verde pe porțiunea blocată de pe bulevardul Coșbuc. Iar călătorii traseelor menționate au ajuns, din nou, în stațiile “Strada Tecuci” și “Cimitir Eternitatea”.

Minunea a durat doar două zile; Poliția a renunțat la excepția oferită mașinilor Transurb-ului iar călătorii… au aflat că trebuie să coboare din nou în “stațiile improvizate”. Cu alte cuvinte, un veritabil circ. Menționez că lucrările de infrastructură desfășurate în intersecția amintită nu afectează varianta oferită autobuzelor și midibuzelor din circuitul de transport local. Și totuși…

Călătorii sunt – din nou – confuzi. Iar profesioniștii trebuie s-anunțe iar, cu voce tare, opririle stabilite pe ruta deviată. Întrebări, proteste, nervi. Semafoare funcționale, minute de așteptare, claxoane, ambuteiaje și nervi întinși la maxim. Susținere zero.

E drept că mașinile de la 12 și 34 nu mai înregistrează întârzieri. Profesioniștii rămân profesioniști și reușesc să se descurce și-n momente dificile. Sincere felicitări!

Mai jos, câteva fotografii realizate în cursul unei deplasări prin zona (din nou) interzisă mijloacelor de transport:

 



Reguli şi cerinţe mereu ignorate

Mulţi dintre noi nu ştiu decât de bici...

Din grabă, indiferenţă sau comoditate, o parte dintre cei care aplează la serviciile mijloacelor de transport în comun ale urbei noastre ignoră setul de afişe postate pe geamurile, avizierele sau panourile saloanelor, afişe care îndeamnă la ordine, disciplină, corectitudine şi siguranţă.

Devine tot mai evident aspectul că unii semeni de-ai noştri n-au nici o tangenţă cu respectul pentru cei din jur şi, mai mult, devin recalcitranţi atunci când bunul simţ te îndeamnă să le faci observaţie.

În speranţa că între această categorie de bizoni preistorici care continuă să-şi trăiască stilul de viaţă gomos, cu tente profunde spre oligofrenie, mai există exemplare ce pot fi salvate, amintesc (din nou) o parte din cerinţele elementare ce trebuiesc respectate pe timpul călătoriei cu-n mijloc de transport:

Noile refugii pentru călători

Orice persoană care apelează la serviciile mijloacelor de transport local observă, mai devreme sau mai târziu, bogata varietate de refugii acoperite din dreptul staţiilor; de la tipurile „clasice”, născute pe vremea comunismului (ca de exemplu staţiile de tramvai de pe Basarabiei, din preajma Bazinului Nou), spaţioase, şi cu banchete, dar... actualmente pustii pe majoritatea programului de serviciu al mijloacelor de transport, până la... noile versiuni, „zgârcite” din punct de vedere al materialului şi implicit al scopului desemnat.

Da, chiar aşa... care e scopul acestor refugii? Să protejeze călătorii de ploaie, zăpadă, caniculă sau să existe doar aşa, ca formă?! Să ofere informaţii privitoare la orarele mijloacelor de transport sau să promoveze reclame pentru al „n”-lea supermarket din oraş?!

Noua investiţie a Primăriei e mai proastă decât toate celelalte de până acum: n-ai unde să te adăposteşti de capriciile vremii, băncile sunt incomode, „spătarul” lor îţi testează serios rinichii şi coloana vertebrală iar dacă doreşti să afli cum ajungi la Gară sau în Barieră... îţi pui pofta în cui (!) dar afli însă că s-a deschis LIDL în Galaţi şi că preţurile fac concurenţă celorlalte supermarket-uri şi hypermarket-uri deja existente.

Bah, în cinstea acestei noi izbânde, datând din a doua jumătate a lunii noiembrie, am să mânânc o portocală. Luată din piaţă şi nu de la LIDL (sâc!).

Mai jos, noul refugiu din staţia de la „Potcoava de Aur”... Similar cu cel de la „Neacşu”...