Anul 1980… o perioadă în care reţeaua de transport
local gălăţean (pe atunci gestionată de I.J.T.L.) se afla în plină dezvoltare
şi totodată modernizare. Punctul maxim al acestei “expansiuni” avea să fie
atins în 1986.
Pe harta de mai jos, inginerii care au lucrat la
I.J.T.L., au trasat cu negru liniile de tramvai funcţionale în anul 1980 iar cu
verde, pe cele de autobuz. Oare acea culoare neagră cu care au fost marcate
itinerariile de transport electric avea să prevestească declinul acestora?! Iar
culoarea verde, să ne anunţe că autobuzele urmau să devină principala formă de
transport gălăţean?!
Se ştie că până în anul 1980, la Galaţi, tramvaiul a
fost baza. Pe urmă, atât rutele motorizatelor cât şi cele deţinute de electrice
au fost extinse. Tramvaiele au continuat să domine circuitul urban: în 1986
aveam 28 de trasee de tramvai şi 23 de autobuz.
Din 1986 şi până în 1989 a existat perioada de
stagnare. Liderii “epocii de aur” aveau în vedere pentru Galaţi un proiect mai
vechi, rămas în vârf de băţ din 1985: introducerea troleibuzului. Evenimentul
avea să se întâmple la data de 20 august 1989 (pe linia 101 : Micro 19 –
Centru, cu 7 troleibuze DAC 117).
Nu ştim ce-ar fi urmat în privinţa transportului
local dacă n-ar fi venit “Revoluţia”; cert este că planurile existente pentru
reţeaua de troleibuz s-au stins după 1992 (din acel an şi până în prezent am
rămas cu aceleaşi 2 trasee de troleibuz). Despre tramvaiele se spune că ar mai
fi avut o şansă: linia Galaţi – Brăila, un alt proiect răpus de incapacitatea,
indiferenţa şi egoismul idioţilor care s-au trezit peste noapte la cârma
oraşului.
Nu zic că s-a circulat bine cu maşinile
I.J.T.L.-ului în “epoca de aur” fiindcă… nu s-a circulat bine deloc! Iar astăzi
însă, deşi avem oameni cu principii constructive, cu planuri şi propuneri
logice, eficiente, ne încurcăm din nou în culorile politice, ne dăm unul altuia
cu stângul în dreptul şi astfel continuăm să rămânem un oraş incapabil de
dezvoltare.
