vineri, 20 mai 2016

Trio-ul olandez

In anii comunismului aveam autobuze autohtone şi puţine piese de schimb. Povestea a ţinut, oarecum chinuită, până la falimentarea Rocar-ului… Au fost speranţe îngropate de interse, au fost colaborări ce n-au fost niciodată înţelese de politicienii de carton. Şi aşa s-au ajuns la deceniile de import a S.H.-urilor. Fiecare regie de transport local a trebuit să supravieţuiască şi să se descurce cu fondurile alocate. Multe dintre ele n-au rezistat; unele au dispărut, altele au fost privatizate.

La Galaţi, profesioniştii s-au adaptat, au luptat şi au găsit acea potecă spre un viitor mai bun. DAB-urile daneze au reprezentat prima soluţie pe timp de criză. Apoi a venit colaborarea olandeză – cea care continuă să ne susţină şi astăzi, prin mijloacele de transport furnizate: B96, Berkhof, Wright Commander…

Viitorul ne promite autobuze şi troleibuze noi dar până atunci vom continua să apreciem şi să promovăm ceea ce avem. E o perioadă complicată ce se apropie de sfârşit – cu veterani şi boboci încercaţi de stres şi oboseală.

Mult a fost, puţin mai este:


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu