vineri, 19 octombrie 2012

Categorii de călători ai mijloacelor de transport în comun (1)

Nu trece nici o zi de muncă peste mijloacele noastre de transport fără clasicele reprezentaţii oferite de călători. Dintre acestea, o parte sunt amuzante şi nu caută sămânţă de conflict. Altele însă te lasă cu-n gust al naibii de amar, gust care nu dispare nici după terminarea programului.
N-ai ce face, asta înseamnă să lucrezi cu omul: personalităţi diferite, educaţie diferită, mod de a înţelege viaţa şi de a-i respecta pe cei din jur, de asemenea, diferit.
Într-un mijloc de transport în comun, pe parcursul unei singure deplasări între cele două terminale ale unui traseu, ai ocazia de a surprinde toate tipurile de călători. Iată, pe cele mai importante am să încep să le enumăr mai jos, câte trei pentru fiecare postare dedicată acestui subiect.
Pornim de la polul pozitiv, cu Omul Corect, reprezentând o categorie subţire dar nu pe cale de dispariţie. Omul Corect respectă transportul în comun. Se urcă pe uşa din faţă şi-şi cumpără bilet de la şofer, în cazul în care nu are deja unul. Îşi face mai apoi de lucru la perforator pentru validarea călătoriei după care îşi găseşte un loc şi caută să nu deranjeze pe nimeni. Nu produce mizerie şi discută civilizat atunci când are ocazia. Politeţea sa vizează atât pe ceilalţi pasageri cât şi pe conducătorul auto. Ţine cont de anunţurile postate în interiorul salonului, anunţuri care fac apel la siguranţa precum şi la bunul simţ al călătorilor iar la coborâre foloseşte, atunci când se poate, ultimele două uşi. Orice pasager din categoria Omului Corect smulge un mic semn de apreciere din partea conducătorului: „Păcat că nu-s mai mulţi ca el!.
 Următoarea categorie este cea a Pensionarului Plimbăreţ. Ştiţi care este asemănarea între un Pensionar Plimbăreţ şi un conducător auto? Ambii lucrează în două ture. Aşadar, avem Pensionarul Plimbăreţ Diurn şi cel Plimbăreţ Nocturn.
După cum se observă din nomenclatură, această grupare este formată din persoanele care şi-au încheiat activitatea în câmpul muncii şi adoră micile excursii efectuate în regim local, cu autobuzele, troleibuzele sau tramvaiele regiei noastre de transport. Orice membru al grupării se informează cu sârguinţă despre pulsul oraşului pe parcursul călătoriei care, după două ture deja capătă statut de expediţie ciclică. Nu deranjează pe nimeni şi nu intervin în discuţiile celorlalţi călători dar le înregistrează şi mai apoi le expun, cu prima ocazie, vecinului de gard sau de palier, poştăriţei, vânzătoarei de seminţe de la colţul blocului precum şi oricărei persoane cu urechi dornice de bârfă.
Plimbăreţul respectă şi el conduita mijloacelor de transport în comun. Călătorind în număr semnificativ stârneşte însă nemulţumirea celorlalţi pasageri care au servicii sau diferite activităţi prin oraş şi trebuie să se deplaseze la îngrămădeală.
Dacă această categorie ar alege să se plimbe între orele de vârf, probabil că n-ar supăra pe nimeni. În plus... cei care acum sunt recalcitranţi faţă de Plimbăreţi nu-şi dau seama că peste ani şi ani, poate vor deveni şi ei, la rândul lor, membri ai organizaţiei... Şi atunci vor aştepta, la rându-le un dram de clemenţă şi unul de înţelegere.
Se spune că arta n-o înţelege oricine... Pornind de la această afirmaţie, mă declar pe deplin incapabil în a pricepe „creaţia” Artistului Teribilist, rezultată dintr-o combinaţie primitivă între un marker, de regulă negru, şi un flux de adrenalină prost focalizat. Artistul nu face mare lucru... se semnează pe banchetele, panourile, uşile şi chiar plafoanele mijloacelor de transport din dorinţa de a-şi marca teritoriul. Modul ales nu este mai departe de cel al unui câine care udă un zid...
Membrii acestei categorii sunt mereu vigilenţi şi acţionează în grupuri ale căror rol este de a masca capodopera în curs a Artistului precum şi de a intimida pe ceilalţi călători care îndrăznesc să se revolte împotriva... rezultatului. Din acest motiv, Artistul Teribilist intră mereu în conflict atât cu conducătorul auto cât şi cu Omul Corect şi Justiţiarul de Salon (pe care îl voi prezenta în următorul material dedicat acestei teme). Considerându-se o persoană importantă, Artistul Teribilist manifestă mereu un comportament colorat, de multe ori indecent şi supărător. Dacă îl zgâlţâi prea tare, devine arogant şi-ţi înşiră un pomelnic de cunoscuţi dornici să-l susţină, „de la Fane, borfaşu’ de cartier care n-are frică de zăbrele şi până la procurorul X, bun prieten cu tata”. Şi cu toate acestea... nimeni nu vine să-l ajute pe Artist. În cel mai fericit caz, o mamă necăjită că fiul ei a luat-o pe cărări greşite, cu anturajul...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu