miercuri, 10 octombrie 2012

Marile asfaltări urbane (2): strada Traian

Cea de-a doua jumătate a anilor 2000 a scos pe masa campaniei politice din acele vremuri, o propunere dezastruoasă pe care gălăţenii au îmbrăţişat-o datorită unui miraj propagandistic al edililor ce au avut grijă să-l propage în presă şi pe la televiziunile locale.
Pe scurt, strada Traian avea să fie asfaltată „ca-n palmă” pe porţiunea cuprinsă între Baia Comunală şi Barieră iar tramvaiul urma să fie înlocuit cu o reţea extinsă de troleibuz, care să asigure legătura între zona centrală şi hypermarket-ul Metro. Şi iată cum aleşii noştri din acea perioadă au calmat călătorii fideli ai traseului 35...
Dar pericolul de gălăgie supremă n-o reprezentau aceştia ci şoferii amatori şi profesionişti care, de voie, de nevoie, trebuiau să tranziteze Traianul. S-a preconizat, printre altele, că modernizarea acestei artere des frecventate a urbei noastre va aduce un bonus de voturi la alegerile ce urmau să vină.
O veche vorbă românească, plină de înţelepciune, spune că „interesul îşi poartă fesul”. Aşa a fost şi-n cazul modernizării străzii Traian: asfaltările s-au desfăşurat pe porţiunea dintre Baia Comunală şi Spitalul Militar precum şi pe cea dintre intersecţia cu strada Venus şi Barieră. Linia de tramvai, ştirbită de pietre cubice şi peticită cu cordoane de asfalt există şi astăzi pe o porţiune semnificativă din ceea ce ar fi trebuit să reprezinte o lucrare „A Klasse”. Deh, alegerile s-au încheiat înainte de terminarea lucrărilor iar interesul a murit brusc... sau, mai precis, a fost îndreptat spre alte orizonturi.
Traseul de tramvai numărul 35 a fost unul dintre cele mai longevive rute ale urbei noastre. O linie cu vechime, o linie care a avut mereu un număr semnificativ de călători.
Azi, 35-ul are un itinerar extins: nu mai întoarce în Barieră ci merge până la Metro însă nu este deservit de troleibuze, aşa cum ni s-a promis cândva, ci de midibuze de capacitate medie precum şi – uneori – de autobuzele DAB şi Den. Şi aşa s-au rezolvat (pentru a câta oară?!) printr-un compromis de factură tipic românească, promisiunile care cândva, ne-au aburit ... minţile.










Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu