Uneori poate devin subiectiv în privinţa modului în care-mi prezint pasiunea şi implicit materialele privitoare la mijloacele de transport ale urbei noastre; în cele ce urmează, „dau cuvântul” unui „observator venit de pe alte meleaguri”, mai civilizate, mereu în pas cu cele mai recente rezultate oferite de marea expansiune tehnico-industrială. E diferenţă majoră între Marea Britanie şi România... diferenţă marcată atât din punct de vedere a istoriei mijloacelor de transport (autobuze şi tramvaie vechi, din prima jumătate a secolului trecut, sunt funcţionale şi utilizate de englezi cu ocazia unor momente speciale iar alţi... „străbunici”, sunt întreţinuţi corespunzător şi capabili să ofere condiţii excepţionale de transport şi siguranţă călătorilor săi) cât şi al evoluţiei curente.
Aşadar, transportul local gălăţean e la analiză! Ce e bun, şi ce trebuie schimbat? Unde se pot opera modificări? Cum ar trebui să ne extindem şi ce ar trebui să păstrăm pentru ca urmaşii noştri să înţeleagă şi să cunoască un episod din agitata istorie a evoluţiei mijloacelor de transport? Haideţi să aflăm!
Articolul pe care-l postez mai jos s-a bucurat de-un loc’şor în suplementul din această săptămână a cotidianului „Viaţa Liberă” mulţumită doamnei Angela Ribinciuc. Dumneaei mi-a oferit posibilitatea realizării acestui material – pe care l-a verificat şi corectat înainte să vadă lumina tiparului. Vă mulţumesc pentru ajutor şi susţinere!
-şi fotografia originală:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu